Cu tricolorul la vedere

LA MULTI ANI ROMANIA ! La mulți ani tuturor romanilor mei dragi !

In orice colț de lume v-ți afla și oricat v-ar fi de bine sau de greu, nu uitați astăzi să fiți mandri că aparțineți acestui neam și să ieșiți cu tricolorul la vedere !

Au fost ani în care mi-a fost inima grea rostind asemenea cuvinte, știind că undeva , mai la nord-est, există romani care își înghit vorbele și plansul cănd vine vorba de Romania, că există romani cărora le este teamă să spună că sunt frații noștri și pentru care o vizită la București înseamnă graniță și pașaport.

Pentru prima dată în cei 13 ani de cand spun ”  LA MULTI ANI ROMANIA !” la 1 decembrie, simt cum renaște speranța întregirii acestui neam în granițele ei firești, așa cum a fost atunci, în 1 decembrie 1918, cand Transilvania și Banatul veneau să rotunjească ceea ce Basarabia și Bucovina deja înfăptuiseră cateva luni mai devreme: unirea tuturor romanilor într-un stat unitar.

Am ales anul acesta să sarbătoresc Ziua Națională a Romaniei în spațiul romanesc de peste Prut, acolo unde nu simt că m-aș afla într-o țară străină, deși am nevoie încă de pașaport ca să ajung la Chișinău.

Nu mă simt străină pentru că nu am nevoie de translator ca să pot comunica,pentru că mă închin la același D-zeu iar Stefan cel Mare e la fel de al meu cum e și al lor, al fraților mei basarabeni!

Am fost întrebată de multe ori ce înseamnă pentru mine Romania și fără nici o ezitare, am spus de fiecare dată, ROMANIA ESTE LACRIMA MEA !

Da, Romania este încă lacrima mea pentru că-i văd în fiecare zi suferința, pentru că o văd batjocorită de chiar fiii ei, aici acasă sau aiurea; pentru că asist neputincioasă la degradarea limbii, la nepăsarea în care am ajuns să ne complacem constatand dezastrul dar trecand mai departe ; pentru că în continuare există romani cărora le este rușine să-și poarte tricolorul la vedere și mai mult decat atat,consideră orice manifestare patriotică un gest deșănșat.

Romania este rana mea deschisă pentru că nu pot să uit chipul unei romance din Basarabia răpită care a venit la mine după ce am cantat pe scena Teatrului Verde din Chișinău și mi-a spus cu lacrimi în ochi: ”Doamna Maria, cand ne luați acasă ?

”Si totuși…, astăzi, pentru prima dată după mult timp, pot să zambesc și să-i spun acelei romance : curand, foarte curand !!!

tricolorulStiu că s-ar putea să mă priviți ca pe o naivă și incurabilă romantică (dat fiind contextul politic european actual) însă dați-mi voie să fiu fericită ,măcar în această zi ,văzand armata de steaguri tricolore la Alba Iulia și Chișinău, unite și implinind, deocamdată spiritual,c eea ce atăt de brutal ne-a fost răpit în l940.

Patriotismul nu ține de modă; nu e o fiță să te mandrești că ești roman !

Ai curajul să-ți spui, privindu-te-n oglindă, SUNT MANDRU CA-S ROMAN și dacă observi că se strambă oglinda la tine, ia masuri !

Am o listă deschisă de dorințe și una din cele mai mari, ar fi să văd romanii cantand imnul național cu emoție și mandrie.

Vreau să cred că mai există speranță să ne facem bine ca neam; deocamdată suntem bolnavi iar sportul cel mai practicat este bătaia de joc și mișto-ul la adresa valorilor romanești reale. …și totuși cred că încă mai pot caștiga pariul cu Romania romanilor !

Ce ziceți, ieșim cu tricolorul la vedere ?

De Maria Ghiorghiu

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns