Polarizarea bogatiei in Romania reprezinta un pericol!

Mai mult de doua treimi din salariatii din Romania castiga mai putin decat salariul mediu net pe economie. Acesta este concluzia, ingrijoratoare, a unei analize publicate de Ziarul Financiar, analiza ce trebuie pusa in legatura si cu alte cifre care demonstreaza polarizarea periculoasa a bogatiei in tara noastra.

Salariul mediu, doar o abstractie statistica

Asa cum spune analiza din Ziarul Financiar, aproape jumatate dintre cei 4 milioane 750 de mii de romani care traiesc din salariu, mai exact 44%, castiga mai putin de 1000 de lei net pe luna.

Deci 2 milioane de romani traiesc cu cel mult 220 de euro in buzunar pe luna.
Alti 1 milion 300 de mii de romani, adica 28%, castiga intre 1000 si 1700 de lei net pe luna.

Insumat, asta inseamna ca 3 milioane 300 de mii de persoane, adica 72% dintre salariati, castiga 380 de euro net pe luna, sau mai putin.

Concluzia este ca restul de 28% castiga mult mai mult, ca sa se poata ajunge la media de 1700 de lei net. Altfel spus, bogatia se polarizeaza chiar de la nivelul simplilor angajati.

Polarizarea bogatiei

Este si nu este normala.
Daca vorbim de cum ar trebui sa arate graficul veniturilor intr-o societate normala, ar trebuie sa fie un fel de curba a lui Gauss, cu partea ce mai inalta a curbei in jurul cifrei care indica salariul mediu, adica majoritatea persoanelor sa fie “grupate” in jurul cifrei de 1700 de lei net.

Dar in conditiile actuale din Europa si din lume, Romania nu face exceptie de la regula, iar bogatia se polarizeaza catre extreme.

De exemplu, intre 2012 si 2013, adica in plina criza economica, cei mai bogati 500 de francezi s-au imbogatit intr-un an cu 25%, si asta intr-o tara, Franta, care a resimtit foarte puternic efectele crizei.

Nu mai vorbim de studiul OXFAM publicat in luna ianuarie 2016, ca cei mai bogați 62 de oameni ai lumii controlează acum o avere cumulata de aproximativ 1,72 trilioane de dolari, tot atat cat detin cei mai săraci 3,6 miliarde.

Ce nu este normal este faptul ca, asa cum remarca un specialist, in Romania multi dintre salariatii cu salarii peste medie sunt, de fapt, angajati la companii de stat care nu sunt atat de rentabile, dar avand pozitii de monopol, isi permit sa plateasca salarii care sunt rezultatul impozitelor platite de cei multi si saraci.

Nu este normal nici faptul ca salariile mici din Romania sunt din cauza ca in tara noastra productivitatea muncii este slaba, iar investitiile, atatea cate sunt, creeaza locuri de munca cu valoare adaugata mica.

Avem locuri de munca create de companiile straine in industria echipamentelor auto – de exemplu – dar sunt platite la nivel minim pentru ca muncitorul roman nu face decat sa asamblate pe un suport piesele venite din Germania, sau din Statele Unite, sa zicem.
Partea de industrie cu valoare adaugata mare, adica partea de proiectare si de fabricatie a pieselor care sunt asamblate in Romania, se face in tara de origine a investitorului.

Salariile nu sunt singura forma de polarizare a bogatiei

Din pacate, la dezechilibrul repartitiei veniturilor salariale se adauga dezechilibrul dezvoltarii teritoriale a Romaniei.

O analiza a companiei de studii economice KeysFin spune cat de periculos este faptul ca afacerile s-au concentrat in jurul catorva orase mari, iar in schimb regiuni intregi din tara sunt un „desert” din punct de vedere al investitiilor.

Una dintre cele mai socante este comparatia dintre Bucurest si judetul Ilfov, pe de o parte, si judetul Girugiu, pe de alta parte.

KeysFin sustine ca in Bucuresti si Ilfov sunt inregistrati circa 1 milion 200 de mii de angajati, in timp de in tot judetul Giurgiu nu sunt decat 21.000 de angajati.

Judetul Giurgiu este vecin cu Ilfov, dar din cauza polarizarii investitiilor se polarizeaza si dezvoltarea.

Alta comparatie socanta este intre judetul Timis, unde sunt 190.000 de salariati, si judetul Caras-Severin, vecin cu Timis, unde sunt numai 30.000 de angajati.

In ce consta pericolul?

Se ajunge la depopularea unor zone intregi si mai ales la depopularea satelor, daca toata lumea isi cauta de lucru numai in polii de dezvoltare, care sunt cativa la nivel national.
Apoi se intra intr-un cerc vicios: daca un investitor vine sa investeasca intr-o regiune subdezvoltata, sau daca statul vrea sa incurajeze investitiile in regiuni subdezvoltate cu gandul sa mai echilibreze balanta sociala, investitiile nu sunt posibile pentru ce cei capabili si doritori de munca au plecat deja.

Iar cei care nu au plecat de la sat sunt prost calificati, sau total necalificati asa ca si daca apare un investitor pregatit sa construiasca o fabrica de rulmenti – sa zicem – pur si simplu nu va gasi oameni calificati in zona respectiva.

Asa incat bunele intentii vor fi sortite esecului si se intra intr-o spirala descendanta a dezvoltarii

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns