Europa sub asaltul extremistilor

Uniunea Europeana a fost luni la un pas de infarct dupa ce, in premiera absoluta dupa 1945, rezultatele preliminare ale unor alegeri prezidentiale dintr-o tara europeana, si anume Austria, il dadeau drept castigator pe reprezentantul unui partid de extrema dreapta.

Pana la urma ecologistul Alexander Van der Bellen, pro-european, a castigat in fata lui Norbert Hofer, candidatul formatiunii de extrema dreapta Partidul Libertatii, dar numai cu o diferenta de 0,6 puncte procentuale.

Bruxelles-ul a rasuflat usurat, dar se pregateste pentru referendumul din 23 iunie care va decide daca Marea Britanie ramane sau nu in Uniunea Europeana.
Indiferent, insa, de rezultatul referendumului, alegerile prezidentiale din Austria au confirmat ca in interiorul Casei Comune Europene tendintele nationaliste au atins punctul de ruptura.

Cum se explica ceea ce s-a intamplat in Austria?

O explicatie ar rezulta fie si numai comparand varsta celor doi competitori: Van der Bellen, pro-europeanul, are 72 de ani, in timp ce Hofer, euro-scepticul si xenofobul, are 45 de ani.

Primul a trait beneficiile perioadei in care UE insemna prosperitate in crestere continua, peripoada care a durat pana in anii 2000-2005.

Celalalt face parte din generatia celor care au ajuns la maturitate dupa anul 2000 si s-au confruntat cu mari probleme: criza sistemelor de asigurari sociale, crestere economica slaba, sau chiar zero, politici de austeritate impuse la nivel european, totul pe fondul unei imigratii in crestere din tarile sarace ale lumii.

Van der Bellen stie ca UE, cu toate constrangerile si cu toate frustrarile ei, inseamna securitate si un viitor mai bun, Hofer vede ca politicile UE sunt atacate din toate partile, si de vechii membri, dar si de noile tari comunitare, si de bogatii uniunii, dar si de saracii uniunii.

O ruptura ideologica pe baze economice

Motivele sunt economice inainte de toate.
Conform Eurostat, in 2004, Austria avea o crestere anuala PIB-ului de 2,7%, in 2015 cresterea a fost de numai 0,9%, adica de trei ori mai mica.

In 2004 nimeni nu a auzit de proteste anti-imigratie ample in UE. In 2015 imigrantii sunt printre principalele tinte ale resentimentelor.

De ce?

Pentru ca in 2004 prea putini europeni erau speriati ca sistemele de pensii si de protectie sociala ar avea probleme, acum toata lumea, in toate tarile europene, e speriata ca bugetele statelor nu mai pot sa finanteze aceste sisteme.

Pe acest fond de teama generalizata a venit politica de austeritate bugetara ceruta de Bruxellles si au venit anul trecut in Austria si 90.000 de imigranti extra-comunitari.

In 2004 rata somajului in Austria era de 4,9%, in timp ce in aprilie anul acesta a ajuns la 9,1%.

Evident ca si Norbert Hofer, ca si ceilati populisti europeni, castiga pentru ca promite cresterea puterii de cumparare si crearea de noi locuri de munca. Este vorba de locurile de munca bine platite cu are erau obisnuiti austriecii, nu cu cele prost platite pe care le ocupa imigrantii.

Presa franceza scrie ca Van Bellen a castigat in toate marile orase si in randul alegatorilor cu diploma, in timp ce Hofer a castigat in mediul rural si in randul celor fara diploma, de exemplu au obtinut 86% din voturile muncitorilor.

In plus, nationalistii austrieci, la fel ca toti nationalistii europeni, aduna capital mizand si pe adversitatea fata de Bruxelles.

De-aia Marine Le Pren, sefa Frontului National, din Franta, a tinut sa-l felicite pe Hofer.

Si francezii incep sa fie masiv impotriva Uniunii Europene

Asta chiar daca in Franta nu exista teama de imigratie masiva ca in Austria.
In schimb, francezii ajung sa deteste libera concurenta din interiorul UE si circulatia fortei de munca, adica doua dintre principiile fundamentale ale constructiei europene.

Crescatorii francezi de animale sunt revoltati ca trebuie sa intre in competitie cu cei germani, sau danezi, care au crescatorii de dimensiuni mult mai mari, industriale si din acesta cauza pun pe piata comunitara carne la preturi mult mai mici decat ei.
Ei cer ca impotriva regulilor pietei, guvernul sa ia masuri ca si carnea franceza, mai scumpa, sa-si gaseasca cumparatori.

Ori exact asta promite Frontul National: sa-i protejeze pe francezi de efectele pietei comune, adica de elementul de la care a pornit UE in 1957.

In plus, este teama de libera circulatie a fortei de munca, desi si acesta libera circulatie este si ea una din marile victorii ale constructiei europene.

De exemplu presa franceza, chiat televiziunea de stat, a inceput sa „vaneze” cazurile in care santiere locale, sau nationale, comenzi publice, sunt lucrate cu muncitori din Estul Europei.

A iesit un mare scandal toamna trecuta cand s-a descoperit ca santierul de constructie a cladirilor pentru summit-ul climatic COP 21 era dat in sarcina unei firme de constructii care utiliza muncitori romani detasati.

Organizatorul si finantatorul summit-ului, adica guvernul francez, facuse „greseala” sa respecte principiul piete libere si sa caute, pur si simplu, firma de constructii cu cea mai buna oferta.

Dar presa a aflat ca acea firma avea oferta cea mai buna fiindca folosea muncitori detasati romani.

Nu era nimic ilegal, dar presa a facut presiune ca guvernul se renunte la acel contract profitabil pentru unul neprofitabil, dar… cu muncitori francezi.

Presiunile protectioniste, care contrazic insasi principiile fundamentale europene, apar nu doar in discursurile unor partide extremiste, ci chiar si in presa serioasa occidentala.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns