Pozitia Consiliului de Administratie al SRR fata de propunerea legislativa de eliminare a taxei radio-tv

În şedinţa de astăzi, 19 octombrie 2016, membrii Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune au analizat impactul „Propunerii legislative privind eliminarea unor taxe precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative” (Legea 570/2016).

Membrii Consiliului de Administraţie, desemnaţi şi votaţi de Parlamentul României, reprezentând partidele parlamentare, Preşedinţia României, Guvernul şi salariaţii Societăţii Române de Radiodifuziune, au hotărât în unanimitate elaborarea unui document care exprimă poziţia acestora faţă de eliminarea taxei radio-tv prin propunerea legislativă menţionată.

Documentul a fost transmis către Preşedinţia României, Parlament, Guvern, partidele politice, Avocatul Poporului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional al Audiovizualului, ambasadele ţărilor Uniunii Europene şi SUA şi Academia Română.

Referitor la inițiativa legislativă privind eliminarea unor taxe precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin care se propune şi modificarea articolelor 40 şi 41 din Legea nr.41/1994 , privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât taxa pentru serviciul public de radiodifuziune să fie eliminată, vă comunicăm faptul că Societatea Română de Radiodifuziune NU susţine adoptarea acestei propuneri legislative pentru următoarele considerente:
Proiectul de lege privind eliminarea unor taxe precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative poate avea impactul social dorit numai în situaţia în care, fiecare caz în parte, va fi analizat tocmai în ceea ce priveşte consecinţele sociale pe termen mediu şi lung.
Din expunerea de motive a proiectului de lege rezultă că scopul eliminării celor peste 100 de taxe este ”reducerea timpilor petrecuţi la cozi, în faţa ghişeelor, pentru plata acestora, dar şi eficientizarea activităţii instituţiilor publice pentru simplificarea şi fluidizarea proceselor interne„.
Este foarte uşor de observat că eliminarea taxei radio-tv deşi nu răspunde realizării dezideratului pentru care a fost iniţiată propunerea legislativă, modifică radical existenţa autonomă şi independentă a serviciilor publice de media.
Inainte de a ne pronunţa pe oportunitatea acestei măsuri trebuie arătat că menirea de serviciu public de interes naţional al Societăţii Române de Radiodifuziune, aşa cum este stabilită de lege, trebuie privită nu numai în ceea ce priveşte prima dimensiune, respectiv prestarea pentru public ci şi cu privire la contribuţia publicului la existenţa acestui serviciu.
Taxa pentru serviciul public de radiodifuziune este principala sursă de finanţare a Societăţii Române de Radiodifuziune și este plătită de către cetățenii României fără întrerupere de la înființare din 1928 până în prezent, indiferent de regimurile care s-au succedat.
Valoarea acestei taxe (2,5 lei / familie lunar), este cea mai scăzută din Europa – cca 7 euro pe an, fiind de 4-5 ori mai mică decât cele din Serbia, Polonia, Grecia, Slovacia şi 8 ori mai mică decât cea din Cehia.
Menţionăm că majoritatea serviciilor publice de media din Europa sunt finanţate prin plata unor taxe/contribuţii ale cetăţenilor, iar în ţările în care nu există această plată, independenţa editorială este afectată. Dintre cele mai reprezentative ţări care au înţeles că această modalitate de finanţare asigură informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes public sunt: Marea Britanie, Germania, Norvegia, Danemarca, Suedia, Elveţia, Austria, Italia, Belgia, Polonia, Cehia, Slovacia, Grecia, Portugalia, etc.
La nivelul anului 2015, veniturile din taxa pentru serviciul public de radiodifuziune au fost de 207 mil lei, reprezentând 48% din totalul veniturilor societăţii. Celelalte venituri proprii (publicitate, sponsorizări, concerte, Gaudeamus, prestaţii, etc.) au însumat aproximativ 24 mil lei, reprezentând cca. 6% din total venituri. Restul veniturilor de 196 mil lei au fost constituite din alocaţii de la bugetul de stat, destinate plăţii serviciilor de transmitere a semnalului radio şi respectiv, funcţionării Direcţiei Formaţii Muzicale, Departamentului Radio România Internaţional şi Radio România Chişinău.
În contextul celor de mai sus, în cazul în care se anulează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, efortul financiar suplimentar suportat de bugetul de stat pentru finanţarea Societăţii Române de Radiodifuziune ar fi de minimum 210 mil lei anual, neluând în calcul cheltuielile de capital, necesare pentru finanţarea investiţiilor SRR, estimate la cca 15 mil lei anual.
Nu se poate ignora faptul că taxa radio are ca scop finanţarea activităţii Radioului Public, ca serviciu public autonom de interes naţional, independent editorial, astfel că nu putem fi de acord cu cele consemnate în expunerea de motive, referitor la faptul că veniturile vor fi asigurate de la bugetul de stat în numele transparenţei şi al eficientizării.
Eliminarea taxei radio şi tv nu este în spiritul Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 care statuează că „Serviciile mass-media audiovizuale sunt în egală măsură servicii culturale şi servicii economice. Importanţa lor crescândă pentru societăţi, pentru democraţie – în special prin asigurarea libertăţii de informare, a diversităţii de opinie şi a pluralismului în mass-media –, pentru educaţie şi cultură justifică aplicarea unor norme specifice pentru aceste servicii.”
In acest context, apreciem că este insuficient fundamentată eliminarea acestei „taxe” numai pe aceste două motive, care în cazul Radioului public nici nu sunt relevante, deoarece se omit cateva chestiuni esenţiale:
• nu se face nicio precizare care va fi regimul juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune, şi aşa definit precar, în condiţiile în care finanţarea se va face de la buget;
• nu se face o estimare a sumelor pe care Guvernul României urmează să le aloce prin legea bugetară în raport cu cheltuielile actuale pe care SRR le face pentru a se menţine pe piaţa media pentru ascultătorii săi, fără să mai punem în discuţie necesitatea continuă de dezvoltare;
• care este impactul editorial al unei asemenea subordonări financiare şi în ce măsură s-ar mai putea vorbi de independenţa editorială în aceste condiţii.
O modificare de o asemenea anvergură pentru SRR şi SRTv are implicaţii majore de concept asupra întregului act normativ, presupune o schimbare totală de paradigmă astfel că apreciem ca insuficientă corecţia adusă numai art. 40 şi 41 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că mijloacele de informare în masă rămân un instrument de influenţă politică şi există un risc considerabil în ceea ce priveşte capacitatea acestora de a-şi mai îndeplini misiunea publică de educaţie, cultură, informare, diversitate de opinie, atât de necesară în piaţa audiovizuală, dat fiind faptul că societăţile private de media sunt motivate în mod predominant de profitul financiar.
Societatea Română de Radiodifuziune trebuie să rămână independentă editorial şi financiar, indiferent de partidele aflate la putere şi care ne guvernează, taxa radio fiind legătura esenţială între cetăţeanul plătitor şi serviciul public de radio prestat în numele lui şi pentru el.
Trecerea finanţării la bugetul de stat transformă postul public de radio într-un post guvernamental, în acest mod Societatea Română de Radiodifuziune pierzându-şi autonomia şi independenţa, precum şi credibilitatea în exercitarea misiunii sale publice în beneficiul cetăţenilor.
Modificarea art. 40 şi 41 ale Legii nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, serveşte exclusiv anulării unor taxe, dar creează multiple probleme juridice, organizatorice, economice și sociale fiind insuficientă pentru ca SRR și SRTv să funcționeze fără sincope, cu un statut juridic clar.
Potrivit dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 41/1994, republicată, Societatea Română de Radiodifuziune este un serviciu public autonom de interes naţional, independent editorial care îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului, autonomia şi independenţa editorială ale acesteia fiind garantate prin lege şi ocrotite de orice ingerinţe ale autorităţilor publice, precum şi de influenţele oricăror partide, formaţiuni social-politice, sindicale, organisme comerciale şi economice sau grupuri de presiune.
Este cert că, prin folosirea sintagmei „entitate autonomă”, legiuitorul a dorit să reglementeze independenţa şi autonomia administrării Societăţii Române de Radiodifuziune în acord cu prevederile art. 31 alin. (5) din Constituţie, cu consecinţe în privinţa funcţionării editoriale şi economice după propriile norme prin care să-şi poată îndeplini obligaţia de a asigura, prin întreaga activitate, „pluralismul, libera exprimare a ideilor şi opiniilor, libera comunicare a informaţiilor, precum şi informarea corectă a opiniei publice”.
Autonomia şi independenţa editorială a Societăţii Române de Radiodifuziune nu reprezintă însă un concept limitat la activitatea editorială, ci, reglementarea acoperă şi aspectele organizaţionale, financiare şi de management.
De aceea, legiuitorul a prevăzut la art. 40 din Legea nr.41/1994 că veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune provin în principal din taxa radio, care a fost instituită ca o garanţie a autonomiei activităţii Societăţii Române de Radiodifuziune din toate punctele de vedere, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională ori de câte ori s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea taxei radio-tv.
În acest sens, prin Decizia nr. 159/2004 a Curții Constituționale se arată că „Autonomia acestor servicii determină informarea corectă a persoanelor asupra problemelor de interes public şi asigură un cadru organizat pentru exercitarea libertăţii de opinie, libertăţii de a primi şi comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice.”
Art. 40 din Legea nr. 41/1994 face parte din capitolul IV – „Activitatea financiară” care cuprinde reguli de organizare în ceea ce priveşte patrimoniul şi resursele financiare ale serviciilor publice de radio şi de televiziune, administrarea şi gestionarea acestora. Având în vedere că dispoziţiile art. 31 alin. (5) din Constituţie consacră garanţia constituţională a autonomiei serviciilor publice menţionate, se impune, cu necesitate, ca organizarea lor să fie astfel reglementată prin lege organică, încât să le asigure autonomia funcţională.
Prin urmare, numai prin menținerea dispozițiilor actuale ale legii care reglementează pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune plata unei taxe poate fi asigurată autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome.
In concluzie, nu suntem de acord cu propunerea legislativă privind eliminarea taxei radio, care odată aplicată va avea rapid ca urmare scăderea calităţi actului editorial în detrimentul cetăţenilor români, aducerea la zero a celor două instituţii media publice, încetarea existenţei noastre cu satisfacţia minoră a unei transparenţe şi eficienţe la nivel declarativ.
Se știe de când lumea că „cine plătește muzica o și comandă”! Vă rugăm, nu anulați singura legătură între publicul beneficiar și serviciul public de radio.

Cu deosebit respect,

În numele Consiliului de Administrație
al Societății Române de Radiodifuziune

Ovidiu MICULESCU
Preşedinte
Vedeti documentul original AICI!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns