Un dialog imaginar (1)

Sursa foto: www.notestream.com

– Ce este un “ivorian”?
– Conform dicționarelor, un ivorian este o persoană care face parte din populația de bază a statului Coasta de Fildeș.
– Aha. Păi și de ce îi spunem “ivorian” și nu îi spunem “fildeșian” ?
– Pentru că statul se numește “Cote d’Ivoire”. Ivoire, deci ivorian.
– Dar mai devreme ai spus că statul se numește “Coasta de Fildeș”
– “Coasta de Fildeș” reprezintă traducerea în limba română.
– Adică noi traducem în limba română denumirea acestei țări, dar nu traducem și denumirea locuitorilor ?
– Exact.
– Și care este regula după care traducem sau nu traducem denumirea unei țări, a unui oraș sau a unui locuitor ?
– Nu există nicio regulă.
– Tu vorbești serios ?
– Da. Noi, în limba română, facem exact cum ne taie capul, m-ai înțeles? Traducem ce vrem noi, cum vrem noi și când vrem noi. Să te ferească sfântul să spui cuiva că ai fost în excursie la Barcelona cu “c”. Sau la Valencia tot cu “c”. O să se uite toți cu dezgust la tine și o să-ți zică apăsat “Se pronunță Barselona și Valensia, agramatule!”. În schimb, nimeni nu-ți va reproșa absolut nimic dacă o să povestești că ai fost la Marsilia, deși nu există niciun oraș care se numește așa. Orașul francez cu pricina se numește Marseille. Dacă spui că ai fost la Nisa nu se supără nimeni, dar dacă spui că ai fost la Lion imediat vei fi linșat verbal de către puzderia de francofoni care roiește în jurul nostru…
– …și care îți vor spune că pronunția corectă este Lyon… Lipsa aceasta de reguli ferme este foarte obositoare…
– Este. Ne odihnim un pic și continuăm discuția mâine, ok?
– Ok…

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns