Un dialog imaginar (3)

Sursa foto: Speakout Inc

– Am vorbit în precedentele noastre întâlniri despre modul cel puțin straniu în care pronunțăm numele localităților, al țărilor sau al locuitorilor acestora.
– Și chiar nu există nicio regulă fermă ?
– Nu, pentru că de fiecare dată apare câte o pronunție care anulează orice regulă. Nu avem nici măcar regula de a avea denumiri pentru locuitorii tuturor țărilor. Se pare că nimeni nu s-a gândit cum se numesc locuitorii din Bangladesh, de exemplu.
– Poate că are legătură cu numărul de locuitori. O țară mare sau un oraș mare își capătă dreptul de a avea un corespondent în limba română…
– Și atunci ce ne facem cu Medgidia ? Sinaia are, conform ultimului recensământ, cu puțin peste 10.000 de locuitori. Și uite așa a intrat sinăianul în dicționare. Medgidia are peste 30.000 și locuitorii acestui oraș au găsit toate dicționarele închise…
– Atunci poate că există o legătură cu notorietatea, cu turismul din zonă. Lumea merge în vacanță la Sinaia. La Medgidia merge mai rar, trebuie să recunoști…
– Recunosc, dar în același timp lumea merge mai des în vacanță la Toledo sau la Oviedo decât în Congo sau Togo, asta ca să găsesc niște exemple care se termină cu litera “o”. Cu toate acestea “toledolezii” și “oviedolezii” bat și ei la porțile dicționarelor închise pe dinăuntru de congolezi și togolezi…
– Atunci să deducem că locuitorii țărilor au prioritate în limba română față de locuitorii orașelor?
– Bangladesh are 170 de milioane de locuitori.. Niciunul dintre aceștia nu locuiește în dicționarele noastre…
– Să fie vorba oare despre suprafață ? O țară mică să nu aibă dreptul la dicționare ?
– … Monaco are o suprafață de 2 kilometri pătrați și vreo 40.000 de locuitori. Care se numesc monegasci… Bangladesh are 150 de mii de kilometri pătrați și 170 de milioane de locuitori. Care în limba română nu se numesc nicicum.
– Devine obsesiv Bangladesh-ul ăsta. Poate că autorii dicționarelor sunt supărați pe această țară.
– Nu e un exemplu singular. Nici locuitorii din statul african Ciad nu se regăsesc în limba română…
– Deci nici statutul de țară, nici notorietatea, nici suprafața și nici terminația nu ne oferă o regulă concretă.
– Exact.
– Mă bucur să aud această veste. Îți doresc mult succes în continuare.
– Și eu îți mulțumesc. Fug acum, trebuie să îi caut în dicționare pe locuitorii din Negru Vodă și din Hagieni. O zi bună!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns