Ghinioane de vacanta

Ce alt refugiu mai bun decat Valea Prahovei cand vrei sa scapi de arsita din Bucuresti? Este aproape abordabil ca pret, este comod de ajuns, daca ai grija se eviti orele de varf, si in plus este si frumos, dupa cum ne spune brandul de tara.

La Sinaia, de exemplu, «Perla Vaii Prahovei» imi vine ideea sa urc cu masina la Cota 1400. Ghinion, dupa cum ar spune  cel mai iubit politician: soseaua pana la Cota a fost sparta de torenti acum mult timp si a ramas nereparata. O fi din vina judetului, o fi din vina primariei, e mai putin important, eu ma gandesc cu recunostinta la dealerul care, atunci cand am cumparat masina, m-a intrebat «Doriti si pachet de drumuri grele ?» adica suspensii mai tari, garda la sol marita, etc. Am raspuns «da», asa ca acum ajung la destinatia visata cu pivotii si capetele de bara intregi.

Sotia mea propune sa luam pranzul la restaurantul hotelului Cota 1400. Hotel binecunoscut pentru privelistea inegalabila deasupra vaii, «landmark» asa cum scrie in ghidurile turistice. Alt ghinion: landmark-ul era pustiu, iar restaurantul era inchis. Receptionerul mormaie ceva despre o tabara de copii, din care intelegem ca tabara, invizibila dealtfel, era atat de populata ca nu mai era loc la restaurant pentru nimeni altcineva. C’est la vie! Gasim de mancare alaturi, la o cabana cu priveliste mai putin inegalabila si-mi aduc aminte ca acum vre-o douazeci si…. de ani cu totii eram convinsi ca privatizarea reprezinta viitorul turismului romanesc.

A doua zi ploua pe Vale si cautam refugiu la Brasov, autoproclamat « Regele oraselor din Romania ». O cafea sus, pe zidurile Cetatii, ce poate fi mai romantic in vacanta ? Ar fi romantic daca cetatea nu ar fi inchisa, degajand si un aer poetic de cladire abandonata plina de igrasie. Ce-i drept, oamenii au fost prudenti : au pus o bariera 200 de metri mai jos, ca nu cumva cineva sa se incapataneze sa urce cu masina. Sunt destui ca noi, totusi, care se incapataneaza, chiar si numai ca sa stea in fata unei porti medievale, dar ferecate. Simpatizam unii cu altii in dezamagirea noastra si aflam ca vechiul proprietar al Cetatii, ARO Palace, se cearta de cativa ani cu noul proprietar, Primaria, iar victima colaterala este…

Nu-i nimic, ne zicem noi, ne luam cafeaua sus pe Tampa, sa admiram de la inaltime Piata Sfatului, Biserica Neagra, Turnul Alb si toate celelalte. Telecabina ne urca pe Tampa, dar cafeaua nu avem unde sa o bem pentru ca restaurantul Panoramic si-a pus lacatul pe usa de multi ani si, pe cale de consecinta, se degradeaza cu o constiinciozitate tipic germana. Proprietarul, aceeasi companie ARO Palace, spune ca vrea sa il vanda, dar tine la un pret pe care nimeni nu este dispus sa-l ofere. Asa ca, respectand buna mentalitate romaneasca, decat sa il dea mai ieftin cuiva care sa-l puna in  valoare, mai bine sa se alega prafu’…. Si nimeni nu poate face nimic pentru ca intervine «sfantul drept la proprietate» garantat, nu-i asa?, prin Constitutie.

Infranti definitiv, plecam catre casa si pe drum ma tot gandesc : Ce ghinion pe Romania ca omul in vacanta se loveste de atatea ghinioane!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns