“E greu să fii zeu”… într-o societate totalitară

Este foarte tentant să spun că “E greu să fii zeu”, romanul fraților Arkadi și Boris Strugațki, este mai bun decât distopia “Fahrenheit 451” de Ray Bradbury sau, de ce nu, decât “1984” de George Orwell. Probabil că la o astfel de afirmație ar exista reacții chiar ostile, care mă vor pedepsi și mă vor pune “la locul meu” imediat, pentru că “monștrii sacri” nu trebuie comparați cu nimeni (ce impietate și câtă neobrăzare…).

Drept pentru care nu o să spun despre romanul “E greu să fii zeu” că este mai bun decât celelalte. O să spun doar că mie mi-a plăcut mai mult.

Orwell, Bradbury, Wells și atâția alți scriitori occidentali m-au purtat prin lumi pe care le-am cunoscut foarte bine, lumi în care oamenii se bucurau nespus atunci când trăiau și zile în care nuanțele întunecate de gri înlocuiau negrul absolut. Romane unice, extraordinare, cele mai multe dintre ele fiind însoțite și de producții cinematografice remarcabile. Romane cerebrale, analitice, înfățișând soarta unor oameni înghițiți de sisteme totalitare care le ard la figurat și de multe ori la propriu gândurile, cărțile, viețile…

Teroare și opresiune, lumi condamnate în care se poate totuși supraviețui atunci când există dârzenie și spirit al libertății. Așa vede occidentul regimurile totalitare, și tot ce vede este corect.

Ce nu au putut însă vedea de la distanță acești mari maeștri ai condeiului este faptul că pentru supraviețuire noi, cei din est, am avut nevoie și de cinism. De hazul de necaz și de râsu’-plânsu’. De bășcălia scuipată în ochii întunericului, cea care de multe ori ne-a oferit și un mâine în care să sperăm în continuare.

Frații Strugațki, cei care au scris “E greu să fii zeu” într-un URSS al anilor ’60, ne-au pus la dispoziție în acest roman “pachetul complet”, în care toate modalitățile posibile prin care niște ființe umane le pot asupri pe altele sunt prezente. Iar cinismul este, bineînțeles, principala formă de supraviețuire.

“Zeul” din această carte este un vizitator venit de pe Pământ în Universul Noon, pe o planetă unde oamenii încearcă să reziste în fața unor regimuri totalitare ce se succed cu repeziciune. “Prima directivă” (interzicerea sub orice formă a modificării evenimentelor istorice ale unei civilizații extraterestre), definită ca atare în seria Star Trek și potrivită în acest context, îl împiedică pe observatorul terestru să intervină, deși întreaga societate se prăbușește sub ochii săi. Omul-zeu, având puteri ieșite din comun dar pe care nu are voie să le folosească, va fi pus în fața unor alegeri care ar putea să anuleze rolul său de observator imparțial.

Într-o teorie occidentală, alegerea nu poate fi decât “Engage!” sau “Leave Them Be…”. Dar eroul nostru nu este din occident ci din URSS. El se află foarte, foarte departe de casă, timpul ce trece începe să topească “indicațiile” primite la plecare, iar lumea pe care o vizitează s-ar putea să devină contagioasă…

Nota acordată romanului: 9,7

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns