La Robor nu-i ca-n Obor

A fost foarte interesant de urmărit toată disputa născută în jurul indicelui Robor, pentru că a fost, îndrăznesc să cred, simptomatică pentru societatea românească la 27 de ani de la re-intrarea în capitalism.

Ce face guvernul atunci când sute de mii de familii cu credite suferă? Cine trebuie tras la răspundere că românii au încă un necaz pe cap? Dece nu ține nimeni sub control dobânzile astea? Ce, asta-i țara lu’ Papură Vodă?

Implicit, chiar dacă nu explicit, presa a arătat cu degetul către Stat, care TREBUIE să rezolve problemele oamenilor “că de-aia e stat” după cum ar spune un personaj din Caragiale.

Culmea, reproșurile cele mai vehemente, ironiile la adresa incapacității guvernului de a rezolva/detensiona încă o situație de criză au  venit în special din partea   celor care suspectează,  sau chiar acuză deschis actuala majoritate că încearcă să ignore/blocheze/forțeze mecanismele de bază ale unei economii sănătoase.

Iată că, ferit de suspiciunile și acuzațiile apriorice, Mugur Isărescu a spus el ceea ce nu au îndrăznit să spună nici premierul, nici ministrul de finanțe, anume că nimeni nu este vinovat, că trebuia să ne așteptăm ca perioada de grație cu Robor extrem de mic să se termine pentru că a fost o situație care nu avea cum să dureze, nici nu se va mai repeta și că totul face parte dintr-o normalitate cu care trebuie să ne obișnuim chiar și atunci când nu ne convine.

In contrast cu sinceritatea dezarmantă și remarcabil de relaxată a lui Mugur Isărescu, ministrul de finanțe, Ionuț Mișa, proaspăt ieșit de la discuția cu conducerea BNR, era practic plus la colț de insistențele jurnaliștilor că guvernul  trebuie să facă CEVA, ca sa protejeze poporul speriat de ratele la bănci.

Pur și simplu se vedea pe fața lui Mișa că, politician fiind, nu putea să spună ceea ce știa că este adevărul, dar era și prea onest ca să mintă că guvernul o să ia măsuri radicale, o să dea de pamânt cu dobânzile, o să îi tragă în țeapă pe cei din BNR etc. etc.

Pentru că, din păcate, nu suntem încă pregătiți să acceptăm că economia „de piață” nu este ca-n Obor, nu te tocmești cu vânzătorul: poate mai lasă el ceva, poate mai dai și tu ceva, poate mai amâni, poate găsești pe altul care să te scoată din necaz, poate moare măgarul, poate pierde samarul.

Dimpotrivă, este un mecanism eficient, care produce bogăție, pentru unii chiar foarte multă bogăție, dar care pentru alții nu are deloc milă la caz de…

 

 

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns