CUM SE FALIMENTEAZA O COMPANIE

Sambata 2 decembrie 120 de pasageri au fost blocaţi timp de 12 ore pe aeroportul din Amsterdam pentru ca avionul TAROM, care trebuia sa plece spre Bucureşti, nu a mai decolat din cauza unor defecțiuni tehnice.

A doua zi compania a trimis alta aeronava, care, insa, a avut si ea probleme tehnice si a decolat cu o ora mai tarziu decat era prevazut.  In plus, sase pasageri nu au fost informati ca s-a schimbat avionul asa ca nu au putut pleca nici duminica.

Luni, 4 decembrie, cursa Tarom Paris-Bucuresti a fost overbooked, adica s-au vandut mai multe bilete decat capcitatea aeronavei si cum toti cei care au cumparat bilete s-au prezentat la aeroport, 13 pasageri au fost lasati la sol urmand sa fie adusi in tara cu alt avion

Sunt cele mai recente probleme inregistrate de transportatorul aerian national in ultimul an.

Ce se intampla cu TAROM?

Punand cap la cap informatiile despre ceea ce s-a intamplat cu transportatorul aerian national in ultimii 5 ani, nu este deloc exagerat sa spunem TAROM este tinta unei strategii consecvente de falimentare, ca sa fie cumparata apoi ieftin.

In ultimii ani si deciziile luate, dar si lipsa de decizii atunci cad ar fi fost nevoie, daca le privim in ansamblu, au ca singura justificare logica dorinta de a aduce compania intr-o situatie atat de proasta incat statul sa o vanda la pret mic pe o piata, cea a transporturilor aeriene, care este in crestere continua.

Sa o luam pe firul vremii: in 2012, sub presiunea FMI si a Comisiei Europene (CE), Romania a acceptat sa aduca la conducerea companiilor de stat cu probleme mari, manageri privati selectati prin concurs, inclusiv manageri straini.

Una din aceste companii era TAROM, iar postul de manager a fost castigat de belgianul Christian Heizmann.

Majoritatea managerilor straini numiti in 2012 si-au dat insa, foarte repede demisia, din cauza presiunilor la care au fost supusi, pentru ca, nota bene, acesti manageri nu aveau mana libera, erau dublati de un Consiliu de Administratie (CA) care, el, este alcatuit din reprezentantii partidelor politice.

Singurul manager care s-a “incapatanat” sa reziste a fost Heizmann.

Iar presiunile pentru demisia, sau demiterea sa, nu au intarziat sa apara din partea a membrilor din CA care reprezentau PNL-ul.

La mai putin de un an de la angajarea noului PDG, Dan Pascariu, care reprezenta PNL-ul in CA de la TAROM declara public faptul ca: “Un expat în fruntea unei companii de stat este pierdut. Recomandarea pe care o voi face Guvernului este sa nu mai faca acest experiment”.

Dan Pascariu l-a fortat chiar la un moment dat pe Heinzmann sa semneze o scrisoare prin care accepta “de bunavoie” sa-i fie redus mandatul de la 4 ani la numai 1 an.

Cum-necum Christian Heizmann a rezistat insa, avand si avantajul ca ministrul liberal al transporturilor, Relu Fenechiu, care ii purta sambetele, a avut necazuri cu justitia si a fost inlocuit cu Ramona Manescu.

Ramona Manescu, desi membra a PNL, nu a fost atat de doritoare sa preia politica lui Fenechiu, si a preferat sa se lupte cu CA decat cu PDG-ul TAROM, adica in octombrie 2013 i-a spus lui Dan Pascariu ca daca el personal nu are incredere in Heizmann atunci nu are decat sa-si dea el demisia din CA.

In ciuda tuturor presiunilor Christian Heizmann a fost mai mult decat eficient in limitele de decizie care i se permiteau: in 2012, cand a preluat postul de PDG, TAROM avea pierderi de 240 de milioane de lei pe an, in 2016, cand, in fine, a fost indepartat, pierderile scazusera de 40 de ori, adica TAROM avea pierderi bugetate pentru acel an de numai 6 milioane de lei pe an.

Aceasta desi lui Heinzmann i s-a interzis categoric, din motive politice, sa faca restructurarea de personal masiva care era una din conditiile pentru eficientizare.

Daca acest trend din 2016 ar fi fost continuat, in 2017 TAROM ar fi intrat pe profit.

Trendul nu a fost insa continuat pentru ca guvernul technocrat pro-european, desi ne-am fi asteptat sa fie mult mai open-minded decat politicienii,  s-a dovedit la fel de ostil.

Premierul Ciolos a refuzat permanent sa aiba o discutie fata in fata cu Christian Heizmann, iar ministrul transporturilor, Dan Costescu, desi in public a reprosat TAROM ca nu a trecut pe profit, in privat i-a cerut in mod expres PDG-ului sa NU faca reduceri de personal pentru ca “nu avem nevoie de tensiuni sociale acum”.

Mai mult, desi, asa cum spuneam, managerii privati la companiile de stat cu probleme au fost adusi la cererea expresa a CE, Bruxelles-ul, care dealtfel nu ezita sa se arate nemultumit cand este vorba de politicile economice gresite al Romaniei, a asistat complet pasiv la indepartarea lui Heizmann.

Rezultatul, inevitabil, este ca acum, in 2017, TAROM a revenit la pierderi de 240 de milioane de lei pe an, adica exact acolo unde se afla inainte de sosirea managerului privat.

Toate astea, puse cap la cap, duc la o singura concluzie logica: obiectivul final este falimentarea TAROM pentru ca apoi compania sa fie cumparata ieftin in conditiile in care piata transporturilor aeriene este in dezvoltare continua.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns