Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor

Sursa: www.cinemagia.ro

„Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor” este un film românesc foarte bine realizat, chiar dacă este debutul în lung-metraj al lui Emanuel Pârvu, distins cu Premiul pentru Regie la Festivalul de Film de la Sarajevo, unde a avut premiera mondială, şi care mi-a declarat:  „Filmul spune povestea unui om rămas văduv de o săptămână, care se luptă cu un sistem să-şi păstreze copilul pe care-l are de opt ani în asistenţă maternală. Cred că fiecare om are dreptul lăsat de la Dumnezeu când îi moare jumătatea sau dacă, Doamne fereşte, îţi moare mama, copilul, extrem de apropiaţi sufletului tău, dreptul la jelanie. Cred că atunci când trăieşti într-o societate care-ţi ia dreptul ăsta, societatea aceea e pierdută complet, adică nu–i mai vezi un viitor. E un film care te pune pe gânduri, care îţi arată nişte forme de iubire pe care s-ar fi putut să nu le întâlneşti în viaţa asta şi s-ar putea să te facă să schimbi ceva, să faci un pic de bine unor anumiţi copii care poate nu au avut noroc.”

Sursa: www.cinemagia.ro

Bărbatul despre care vorbeşte realizatorul filmului se numeşte Doru şi pentru interpretarea lui Şerban Pavlu a primit Premiul pentru Cel mai bun actor la amintitul Festival. Meda din titlu este fiica sa adoptivă, bine interpretată de debutanta Ana Radu, cu care are o foarte bună relaţie şi pentru care se zbate să-i asigure o viaţă cât mai bună în contextul unui trai sărăcăcios, neavând pământ în proprietate, într-un sat de munte fără prea multe resurse în afara celor naturale, administrate de alţii.

Sursa: www.cinemagia.ro

Doru încearcă să câştige ceva bani cinstit lucrând în pădure, unde pune însă şi capcane ilegal, dar şi crescând şi vânzând vaci. Fiind un tip introvertit, puţini săteni par ai fi binevoitori, majoritatea luptând fiecare pentru sine, iar destul de mulţi fiind alcoolici şi violenţi, până şi cu proprii copii. Deci: solidaritatea … nu prea există. Ceea ce nu se regăseşte neapărat în realitate. Reprezentanţii autorităţilor, chiar şi când par a-i fi alături (dezinteresaţi sau nu) lucrează, de fapt, împotriva personajului, cetăţenilor în general a căror situaţie precară o cam exploatează în folos propriu. Până şi socrul lui Doru, bine jucat de Mihai Dinvale, îi este potrivnic, învinuindu-l de moartea fiicei sale. Singura care pare a-i fi alături, dar nu îndrăzneşte să se implice prea mult fiind o femeie de „modă veche”, este soacra sa, excelent interpretată de Rodica Negrea.

Sursa: www.cinemagia.ro

O figură mai luminoasă între personajele filmului, în majoritate lor întunecate, este cea a profesorului foarte bine jucat de Adrian Titieni. De altfel, aproape toate prestaţiile actoriceşti sunt de bună calitate, ceea ce dovedeşte că scenariul, scris tot de Emanuel Pârvu, a fost nu numai suficient de echilibrat, ci şi de convingător, iar regizorul, fiind şi actor, a ştiut şi cum să-şi îndrume colegii de breaslă. Se remarcă şi imaginea semnată de Silviu Stavilă care ajută la creearea atmosferei. Din păcate, drama „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, pe care o parte din critici au comparat-o cu „Moromeţii” în regia lui Stere Gulea, se încadrează în rândul acelor filme care stau pe marile ecrane o săptămână sau două, trecând apoi la proiecţii sporadice. Astfel că o mai puteţi viziona mâine, 17 ianuarie, de la ora 19:45 la Cinema Muzeul Ţăranului sau sâmbătă, 20 ianuarie, de la ora 12:00 la Cinemateca Eforie.

Sursa: www.cinemagia.ro
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns