Politically correct

Toată cearta în jurul vizitei premierului și președintelui Camerei Deputaților în Israel are un mare merit: aceia, foarte numeroși, care au criticat vizita, au realizat subit cât de importante sunt relațiile noastre cu țările islamice, arabe și nearabe.

De mai mult de o săptămână actuali și foști politicieni, analiști etc. au ținut să amintească, să laude, să insiste, cât de înțeleaptă de  echilibrată și de profitabilă economic a fost politica externă a României din ultimii 70 de ani, în care am reușit să fim singurul stat est-european care chiar și în timpul războiului rece era prieten și cu Israelul și cu statele aprioric inamice ale Israelului.

Lupta politică dintre președinte și actuala majoritate parlamentară ne face să re-scriem cel puțin parțial istoria, pentru că după 1990 ni s-a repetat că absolut tot ce s-a făcut în sistemul odios era greșit și deci trebuie distrus.

Nu putem să nu ne amintim că la începutul anilor ‘90 niște talibani autohtoni cereau să rupem relațiile diplomatice cu China  pe motiv că este stat comunist, iar foarte discretele vizite ale unor politicieni români la Beijing au fost făcute cu ou și cu oțet de presa frenetică, liberală, liberă și imparțială.

Nu am rupt relațiile, dar în 28 de ani am reușit să le ignorăm atât de mult încât acum ne aflam cu glorie la coada listei țărilor în care China este dispusă să investească imensele sale resurse financiare și la coada listei țărilor care profită de potențialul uriașei piețe chinezești.

Iată că de vre-o câteva zile, așa cum ziceam, ne reamintim pe la toate televiziunile că înainte de 1990 românii construiau porturi, fabrici la cheie și cartiere de locuit din Maroc până în Siria, că lâna româneasca avea debușeu în tot Orientul Mijlociu, că petroliștii români erau doriți din Angola până în Algeria și avem revelația că ar fi impardonabil să distrugem ce am construit cu atâta grijă.

 

După ce am avut inconștiența de a pune toate ouăle economiei în «coșul» UE încât am ajuns să depindem de Europa în proporție de 75% și la importuri și la exporturi, scandalul la cel mai înalt nivel a venit ca o lumină divină, ne-a luat un văl de pe ochi și am descoperit cât de mult apreciem un lucru pe care deja l-am stricat.

Pentru că nu trebuie să ne facem iluzii:  fie că mutăm ambasada la Ierusalim, fie că nu, piețele lumii islamice sunt ca și pierdute pentru noi și va trebui să o luăm de la zero dacă vrem să fim unde am fost.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns