Nicio informatie catre presa fara avizul Ministerului Sanatatii!

In sistemul medical toate problemele au fost rezolvate!

Astfel, medicamentele fiind in stocuri, pentru toate ariile terapeutice, vaccinurile si imunoglobulina umpland depozitele, personalul medical specializat fiind in numar suficient si cu salarii absolut multumitoare, registrele de boli si cele de pacienti fiind puse la punct, protocoalele medicale fiind elaborate toate, toate, ambulantele nou noute zburdand vesele prin toata tara, (toate astea sunt minciuni, nu trebuie sa va spuna nimeni asta!) doamna ministru Sorina Pintea s-a gandit ca n-ar fi rau sa se ocupe putin si  de legislatia altor ministere.

Astfel, cu putin timp in urma, s-a gandit domnia sa, consiliata sau nu, ca n-ar fi rau ca institutiile aflate in subordinea Ministerului Sanatatii  nu mai au voie să dea nicio informatie presei fara avizul Ministerului.

Toate bune si frumoase pana aici, daca dispoziţia transmisa si efectele produse de ea nu ar incalca atat Constitutia Romaniei , Legea Transparentei decizionale nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, dar si legislatia referitoare la descentralizarea administrativa.

(Nu mai vorbim despre dreptul populatiei de a fi  informata!)

Astfel, conform dispozitiei amintite,

Directiile  de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti,

Institutul National de Sanatate Publica,

Institutul National de Medicina Sportiva,

Institutul National de Hematologie transfuzionala,

Agentia Nationala de Transplant,

Oficiul Central de Stocare pentru Situatii Speciale,

Registrul National al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice,

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale,

Serviciile de ambulanta judetene si Serviciul de Ambulanta Bucuresti Ilfov ,

Compania Nationala “Unifarm “SA Bucuresti,

Societatea Comerciala “Antibiotice”  SA Iasi,

Scoala Nationala de Sanatate Publica,

sunt obligate sa solicite in prealabil avizul Ministerului Sanatatii, in orice situatie care presupune o comunicare cu mass media- presa scrisa, radioul, televiziunea si internetul.

Intentia este deosebit de buna: “pentru a evita aparitia unor situatii de natura a aduce prejudicii imaginii institutiei” aflate in discutie.

Aici am putea avea o explicatie: doamna ministru Sorina Pintea este primul ministru al sanatatii cu consilier de imagine!

Consilier de imagine personala, adica. Nu stiu daca si de ce ar trebui acesta sa se ocupe si de cosmetizarea institutiilor subordinate ministerului…

 

 

 

 

 

 

 

Directia este insa una cel putin gresita.

Aceasta masura, cu siguranta ar depasi puterea comunicatorilor din Ministerul Sanatatii, indiferent cat de mult i-ar stimula salariile pentru care isi justifica sau nu in prezent munca in institutie.

Dovada concreta, din experienta personala, ca lucrurile nu sunt in regula, de pe vremea cand biroul de presa se ocupa numai de comunicarea de la nivelul Ministerului Sanatatii:

In  urma cu cateva luni am trimis un set de intrebari, adresate fostului ministru, dr.Florian Bodog, solicitand un interviu care sa raspunda la intrebarile arzatoare ale momentului. “Arzatoare”, da, asa am zis. Adica repede, in timp util.

Intrebari la obiect si la zi,  raspunsuri de la Biroul de presa in “termen legal”: 30 de zile.

“Birou de presa” am zis? Scuze! Asa scrie pe usa dar titulatura in acte e mult mai sofisticata si plina de greutate: „Direcţia relaţii cu presa, afaceri europene şi relaţii internaţionale”.

Adevarul e ca fix a birou “afaceri europene şi relaţii internaţionale” arata intrarea…

 

 

 

 

 

 

 

 

Sa facem un exercitiu de imaginatie: daca-mi vine mie asa, o idee, sa aflu cate spitale din cele acreditate la nivel national sunt autorizate ISU, cam in cat timp as putea obtine informatia?

Ghiciti? Haideti ca e simplu! Imediat!: “Nu stim!”

Cum asa?! Simplu! Am verificat, in incercarea de a face un reportaj pe aceasta tema.

Pasul 1. Telefon la Ministerul Sanatatii. Prima intrebare: “Cate spitale din cele acreditate la nivel national sunt autorizate ISU?” Primul raspuns: “Nu stim! Nu stim cate spitale sunt acreditate. Sunati la Institutul National de Sanatate Publica”. ( Institut aflat, dealtfel, pe lista de mai sus!)

Am sunat. Nu aveau o astfel de evidenta nici cei de acolo. Am reusit in cele din urma sa aflu numarul acestor unitati de la comisia care se ocupa de acreditarea spitalelor.

Numarul spitalelor autorizate ISU l-am aflat de la un alt birou de presa: cel al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.

Ipotetic vorbind, (ca, Doamne fereste! , noua nu ni se poate intampla un cutremur major, de exemplu, pentru care in niciun caz nu suntem pregatiti!) daca un jurnalist are nevoie la un moment dat de numarul angajatilor din Unititatile de Primiri Urgente, de un disponibil de stoc de medicamente pentru o anumita zona din tara care a trecut printr-o calamitate, de situatia medicamentelor semnalate lipsa pentru o arie terapeutica de… orice altceva… sansele de a primi un raspuns in timp util sunt nule!

In cazul asta, am putea spune ca vidul de comunicare de dincolo de usa e mult mai mare comparativ cu gaura de la intrare.

Desi asta pare o “politica” pentru ca ministrul, secretarii de stat si reprezentatii institutiilor sa nu fie deranjati, rezultatul final va fi altul: o confirmare, pentru a nu stiu cata oară, a „eficientei” unei parti a personalului angajat in minister.

„Direcţia relaţii cu presa, afaceri europene şi relaţii internaţionale”?!

La felul in care functioneaza in prezent, fara atributiile suplimentare care ar urma sa-i revina in urma acestei dispozitii, macar pentru titulatura din organigrama si tot ar merita o alta abordare! Una profesional facuta!

Nu de alta, dar, un neurochirurg la stat, de exemplu, ar trebui sa muncească saptamani bune pe creierul si coloana pacienților pentru salariul lunar al unui angajat din acel birou.

Putem incepe cosmetizarea sistemului pornind din propria curte?!

Sursa foto: Agerpres

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns