Limba romana si ce a mai ramas din ea… sau din ia…

Articol de Cosmin Boroiu, 29 august 2013, 15:18 / actualizat: 4 iunie 2014, 15:26

Limba Romana merita toata atentia, consideratia si admiratia noastra. Parerea mea..

Ziua Limbii Romane merita macar un editorial.

Drept urmare, cum orice in ziua de azi incepe cu o cautare pe google, iata introducerea:

„Am nevoe de o compunere despre limba romana si nu pot sa gasesc ori macar vreo doua idei sa imi datyi varog cine shtie ajutatima am nevoe pe mini de compunere shi eu inca nu am terminato daca putetzi ca dau shi tema: „Noi nu sintem sapinii limbii ci limba e stapina noastra” (va rog foarte frumos ajutatima)”.

Anonim a raspuns: „da ce profesoar tia dat tema aceasta ca si eu am la fel datimi mie niste idei”.

Probabil un idealist cu foamea-n gat, scuzati-mi pleonasmul (ca mai stim si noi cate ceva) care nu shia gasit alta ocupatie, gen, decat sa-i streseze pe micuti cu tot felu de prosti.

Il freak pe el de limba romana… mai bine sar apuca de munca serioasa ca ceo sa stie copii astia sa faca ?

isi umple ei burta cu poezie? shi daca nu sti limba romana nu merge afacerea? merge dak esti bazat si te ti de ea. Limba romana e o comoara, da nimeni nu sa inbogatit din ea.

Cam asa cred ca s-ar exprima un adult cu bacalaureatu’ luat, nevasta si copii acasa, care mananca, traieste si vorbeste limba romana in Romania zilelor noastre.

Evident, nu generalizez.

Cam la fel s-ar exprima un afacerist, presupanand ca intre doua drumuri la DNA mai are timp sa intre pe forumurile educationale.

Opinia ar fi impartasita chiar si de capetele incoronate, e-adevarat de alta etnie, ba chiar si de primarul care este.

Daca stai si te gandesti pragmatic, oamenii au dreptate.

Pai, pana acum „almanahele” n-au stat in calea votului majoritatii si nici un „gaozar” absovent de Litere din spatiul carpato-danubiano-pontic n-a dat jos de la carma tarii vreun presedinte.

Anonimul are clar bunavointa,  n-are insa idei si, cel mai grav, n-are cunostinte – una care sa puna o vorba buna, sa dea un telefon,sa duca un plic… Oricine din tara asta are macar o cunostinta care, la o adica, il poate scoate din situatie.

Eu cred ca tanarul in cauza n-a vrut sa o iroseasca pe o amarata de compunere, mi se pare logic, mai are un bac de trecut.

Ia sa ne gandim: se mai cere undeva cunoasterea limbii romane? Majoriatea angajatorilor vor  limba engleza, carnet de conducere, spirit de echipa, rezistenta la stres, eventual infatisare placuta.

Toate asistentele tv sunt siliconate, nicidecum licentiate si ce credeti ca daca fac dezacorduri nu mai au loc la Capatos? Fuck ce vor ele pe bani buni, cu sau fara limba… romana.

Mult mai utila e daneza, suedeza, finlandeza ca pana acum n-am avut telenovele din zona asta, altfel muncea romanu’ acolo daca macar o rupea pe limba lor.

Despre pastrarea identitatii nationale prin limba nu stiu ce sa zic, atata vreme cat turistul roman plecat afara a invatat  ca e mai sanatos sa fie turc pe timpul sejurului si romana il cam incurca.

Dar sa ne intoarcem la sursa de documentare: goagalu.

Anonim a raspuns: „Limba noastra,este ca o haina care ne incalzeste mereu. Dar multi dintre noi nu o pot vorbi corect si daca nu o pot vorbi inseamna ca nici n-o pot scrie corect.

Limba romana noi o putem deosebi usor de alte limbi, deoarece celelalte limbi nu sint chiar asa de mingietoare,asa de dulci ca limba romana. Eu i-mi iubesc foarte mult limba mea…Deaceea se spune ca nu noi sintem stapinii limbii, ci limba e stapina noastra…”.

Uite, domne! In fine unu care i-si iubeste limba lui,  dulce si mangaietoare – n ceru gurii. Cat timp mai e din astia care o apreciaza si o slujesc nu-i, pardon nui totu pierdut.

Parcurg in continuare forumul cu pricina.
Anonim a raspuns: „eu tot am nevoe”.
Nevoile (scuzati  forma gresita de plural) e multe…
Anonim a raspuns: „da nici mie numi vin idei”.
Si nici ideile nu vine la comanda..

Anonim „A vorbi despre limba romana in care gandesti, a gandi-gandirea nu se poate face decat numai intr-o limba – in cazul nostru a vorbi despre limba romana este ca o duminica.

Frumusetea lucrurilor concrete nu poate fi exprimata decat in limba romana.

Pentru mine iarba se numeste iarba, pentru mine arborele se numeste arbore, malul se numeste mal, iar norul se numeste nor.

Ce patrie minunata este aceasta limba. Ce nuanta aparte, imi dau seama ca ea o are!

Aceasta observatie, aceasta revelatie am avut-o abia atunci cand am invatat o alta limba. Nu spun ca alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate si frumoase.

Dar atat de proprie, atat de familiara, atat de intima imi este limba in care m-am nascut, incat aproape nu o pot considera altfel decat iarba.

Noi, de fapt avem doua patrii coincidente; o data este patria de pamant si de piatra si inca o data este numele patriei de pamant si de piatra.. Numele patriei este tot patrie. O patrie fara nume nu este o patrie. Limba romana este patria mea.

De aceea, pentru mine muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarba se spune, de aceea pentru mine izvorul izvoraste, de aceea pentru mine, viata se traieste.”

Si uite-asa a devenit Nichita anonim… oricum are  dreptate; viata se traieste.

Daca si-ar da seama si astia care inca mai cer la bac limba romana, o sumedenie de tineri si-ar putea vedea fericiti de viata lor.

Pana atunci se pregatesc cu raspunsuri documentate.

„Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara.

Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe.

In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni”.

Pai daca atunci n-o vorbea nimeni, de ce am face-o noi acum? Si mai ales in scris?

La ce ne foloseste? Ca sa intelegem cine îsi bagă, ce anume, în cine si de ce nu cred ca musai  e nevoie de cratima.

Si totusi, decamdata, ma-ta are cratima, in timp ce mama nu. Asta pana la urmatorul DEX.

Traiasca limba romana… cat a mai ramas din ea…sau, pardon, din ia!

De Mihaela Ionita