Spectacol la Nottara: „Rapsodie-n roz” cu Alexandru Repan
Articol de DSRNetworkAdmin, 8 aprilie 2014, 18:21
BucurestiFM te trimite la teatru! Da like primul postarii despre spectacolul „Rapsodie-n roz” de pe Facebook.com/Bucurestifm si castigi o invitatie la spectacol!
Din această primăvară, dacă e miercuri, e Actor şi regizor, la Teatrul Nottara, un nou program cultural care porneşte de la o realitate devenită modă în ultimii ani.
Cu ocazia spectacolului Rapsodie-n roz, după Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt, Alexandru Repan reapare în dublă ipostază de actor şi de regizor, alături de Andreea Măcelaru Şofron. În această nouă montare mai apar Alexandru Petrovici (pian) şi Ella Bokor sau Ioana Stanciuc (violoncel). Decorul şi light-designul poartă semnătura lui Iulian Bălţătescu. Costumele îi aparţin Irinei Marinescu.
La numai zece ani, Oscar știe că suferă de o boală incurabilă. Sufletul lui curat se revoltă împotriva fricii de moarte, pe care cei din jurul său, în frunte cu părinții lui, i-o transmit involuntar. Singura care îl ajută să înțeleagă viața, în adevărata ei frumusețe, este Tanti Roz, asistenta care îl îngrijește cu dragoste și care, în ciuda trecutului său, a rămas un suflet plin de sensibilitate. Candoarea, curiozitatea, încrederea și setea de viață a copilului – chiar dacă este captiv într-un salon de spital – fac din această poveste un traseu al (re)descoperirii de sine și a bucuriei de a trăi în 12 zile mai mult decât alții într-o viaţă. Este bucuria celui care dobândeşte înțelepciunea de a se trezi în fiecare dimineață cu gândul că vede lumea pentru prima dată. Personajul capătă profunzime şi o încărcătură filosofică prin interpretarea de excepţie a lui Alexandru Repan.
Oscar are zece ani, dar îmi este greu să cred că există un copil care să stea o oră jumătate pe scenă și să joace un rol atât de solicitant. În ceea ce o privește pe Tanti Roz, ea pretinde că vârsta sa este o cifră cu treisprezece zerouri, deci are miliarde de ani; e de vârsta cosmosului nostru, născut odată cu Big Bang-ul. Totuși, ca ea să poată avea miliarde de ani, există o singură șansă: să fie înger. Îngerii nu au vârstă.
Astfel, mi-a venit ideea să inversez distribuția. Eu nu am vrut să-l joc pe Oscar, ci povestea lui, împreună cu un înger. De fapt, alături de o familie de îngeri, cu un pian și cu un violoncel; trei îngeri care acompaniază douăsprezece zile din eternitatea postumă a acestui băiat.
(Alexandru Repan)
Vă invităm să descoperiţi cum este spusă povestea lui Oscar pe scena Teatrului Nottara şi să priviţi teatrul ca şi cum aţi fi pentru întâia oară spectatori.
