Călăul care doarme în fiecare om: Noi detalii despre „banalitatea răului”

Articol de , 10 septembrie 2014, 10:30

Oamenii obişnuiţi pot să se transforme în veritabili călăi aderând pur şi simplu la o cauză, chiar fără existenţa unei presiuni a autorităţii, afirmă autorii unui studiu recent, care a adus noi lămuriri asupra „banalităţii răului”.

Acest studiu analizează celebrele experimente realizate în anii ’60 de psihologul american Stanley Milgram în cadrul cărora participanţii trebuiau să aplice şocuri electrice puternice unei persoane necunoscute.

Oricine poate să îşi pună între paranteze cunoştinţele despre bine şi rău, cu condiţia ca ea să asculte orbeşte de o persoană autoritară, spune Milgram.

O astfel de persoană devine în acest fel „agentul exclusiv al unei voinţe străine” şi poate să comită fără să clipească o serie de atrocităţi. Această interpretare este în prezent contestată.

Analiza lui Milgram a fost cuplată cu conceptul de „banalitate a răului”, inventat de filosoafa Hannah Arendt pentru a explica personalitatea obişnuită a micului funcţionar zelos pe care a arătat-o criminalul de război nazist Adolf Eichmann în timpul procesului său din Israel, în 1961.

Această teorie a oferit o explicaţie ideală pentru participarea unor persoane obişnuite, sensibile şi cultivate la atrocităţile Holocaustului – exterminarea evreilor din Europa de Germania nazistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Însă ideea unor persoane devenite „oarbe” din cauza obedienţei lor, care ar renunţa la morala lor, pentru a deveni automate ascultătoare, este nuanţată de un studiu condus de psihologul Alex Haslam pe baza arhivelor lăsate de Milgram despre experimentele sale.

„Cu cât citim şi colectăm mai multe date (despre aceste experimente, n.r.), cu atât există mai puţine dovezi în favoarea noţiunii de «banalitate a răului» şi a ideii de participanţi transformaţi în zombie ascultători care nu ştiu ceea ce fac”, explică Alex Haslam, profesor la Universitatea Queensland din Australia.

Participanţii la experimentele conduse de Milgram la Universitatea Yale din Statele Unite erau persoane plătite, provenind din populaţia generală americană.

Ele au fost convinse să participe la un important experiment ştiinţific despre procesul de învăţare. Pe răspunderea unui şef de grupă, ei trebuiau să aplice şocuri electrice, uneori foarte puternice, unei terţe persoane, pentru a o face să înveţe liste de cuvinte.

Acea persoană era un actor legat de un fals scaun electric, care trebuia să simuleze durerea. Participanţii la experiment nu cunoşteau acest detaliu.

Pentru noul studiu, publicat în British Journal of Social Psychology, echipa lui Alex Haslam a cercetat arhivele de la Universitatea Yale, căutând comentariile lăsate de participanţi.

Odată încheiat experimentul, adevărata natură a acestuia şi caracterul fals al şocurilor electrice erau dezvăluite participanţilor.

Organizatorii le-au cerut să îşi prezinte impresiile, iar două treimi dintre ei au acceptat să facă acest lucru. Foarte puţini au spus însă că le-a fost greu în timpul experimentului, cei mai mulţi dintre ei vorbind despre o experienţă pozitivă.

„Participarea la un experiment atât de important nu poate fi decât bine resimţită”, a comentat unul dintre ei. „Am impresia că am contribuit într-o mică măsură la dezvoltarea omului”, a declarat un alt voluntar.

Potrivit cercetărilor lui Alex Haslam, participanţii nu au devenit ascultători renunţând la conştiinţa lor în faţa ordinelor primite de la un lider, ci au aplicat în deplină cunoştinţă de cauză şocuri electrice din ce în ce mai puternice în numele unei cauze ştiinţifice pe care o considerau superioară.

„Chestiunile etice sunt aici mai complexe decât se bănuia anterior”, spune Alex Haslam.

„Milgram a uşurat preocupările participanţilor făcându-i să creadă (…) că era acceptabil să acţioneze într-o manieră deloc rezonabilă pentru binele ştiinţei”, a adăugat acelaşi psiholog.

Stephen Reicher, psiholog la Universitatea St. Andrews din Scoţia, care a participat la studiu, a spus că această analiză bulversează conceptul răspândit de „banalitate a răului”.

Oamenii obişnuiţi sunt capabili să comită atrocităţi nu pentru că nu ar mai gândi, ci pentru că sunt convinşi că „acela este lucrul corect de făcut”, a explicat el.