Bucureşti FM îti prezintă o noua destinatie din cadrul campaniei EUalegROmânia: Cacica – spaţiul sării de la poalele Obcinei Mari a Bucovinei

Articol de Stefania Grigore, 1 octombrie 2014, 20:00 / actualizat: 2 octombrie 2014, 7:49

Pe drumul dinspre Transilvania către Suceava, călătorul este intâmpinat de trei spinări muntoase, culmi mari şi prelungi, împădurite, cu înălțimi de 1.000-1.600 de metri, dominate, din loc în loc, de vârfuri nu prea înalte, ondulate şi împodobite cu flori… Sunt Obcinele Bucovinei!

Acestea, la rândul lor, se desprind în trei mari subunităţi: Obcina Mestecăniș, Obcina Feredeu şi Obcina Mare.

Deşi se numeşte Obcina Mare, ultima dintre obcine nu este cea mai înaltă, ci cea mai lungă, fiind cuprinsă între graniţa de nord a ţării, de lângă localităţile Straja şi Vicovu de Sus, şi Valea Moldovei în sud, trecând prin Frasin, Gura Humorului şi Păltinoasa.

Cea mai de seamă bogăţie a Obcinei Mari o reprezintă mănăstirile sale istorice: Moldoviţa, Putna, Suceviţa, Voroneţ, Humor, aşezăminte religioase cu valoare de patrimoniu naţional şi universal. Aici, indiferent de anotimp, atmosfera religioasă rămâne imperturbabilă în trecerea necontenită a turiştilor. Credincioşii se roagă, clopotele bat între brazi, iar candelele cu flăcări galbene sfârâie în surdină.

Bogăţia Obcinei Mari cuprinde şi localitatea Cacica, una dintre cele mai importante aşezări bucovinene, amplasarea sa geografică, frumuseţea peisajului şi importanţa resurselor culturale şi ale solului recomandând-o ca o destinaţie turistică reprezentativă pentru această regiune a Bucovinei istorice.

Numele Cacica (poloneză Kaczyka), îşi are originea din limba polonă, cuvântul “kacyka” însemnând “raţă”.

Un reper al acestui aşezământ este fără doar şi poate Salina Cacica, unică prin faptul că galeriile sale au fost săpate de mână, fără niciun utilaj.

La rândul lor, bisericile ocupă un loc de cinste în peisaj. Spre exemplu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica este un lăcaș de cult construit în anul 1865 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni. Biserica romano-catolică din Cacica este construită în anul 1904 de către comunitatea poloneză din satul Cacica (județul Suceava). În anul 2000, recunoscând importanța pelerinajelor mariane de la această biserică, Papa Ioan Paul al II-lea a acordat acestei biserici titlul de Basilica Minor – aici, în fiecare an la data de 15 august având loc cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova.

Această prezentare necesită JavaScript.

Se spune că pe la anul 1780 s-a descoperit zăcământul de sare, iar în anul 1791 s-a deschis salina, sub conducerea austriacului Paul Hoffman. Atunci au fost aduși mineri și tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, cei mai mulți fiind de religie romano-catolică.

Zăcământul de sare de la Cacica s-a format cu milioane de ani în urmă. Una dintre cele mai vechi exploatări din Europa de sare recristalizată din saramură, Salina Cacica, este unică prin faptul că galeriile sale au fost săpate de mână, fără niciun utilaj, singura cale de acces în subteran fiind treptele de brad, mineralizate de saramura ce a pătruns în lemn în decursul timpului.

Salina din Cacica, judeţul Suceava cuprinde aproximativ 8200 de galerii armate cu lemn, aflate într-o stare bună, după mai bine de 220 de ani de la deschiderea ei oficială în anul 1791.

Această prezentare necesită JavaScript.

Saramura de Cacica – o resursă cu calităţi terapeutice extraordinare

Nu doar credincioşii catolici, care vin anual în pelerinaj pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, ci şi bolnavii care caută vindecarea vin la Cacica într-un număr tot mai mare.

Băile cu apă sărată din zonă sunt recomandate pentru tratarea mai multor tipuri de afecţiunie ale coloanei, reumatism precum şi a nevralgiilor sau nevritelor.

În urmă cu câţiva ani, la Cacica, lângă intrarea pentru vizitarea Minei, a fost amenajat un ştrand cu apa sărată adusă din adâncuri. O perioadă destul de îndelungată, acest ştrand a fost singura oportunitate pentru oamenii care veneau aici la tratament şi numai în perioada anotimpului cald.

Mai apoi, în urma unui proiect european s-a înfiinţat “Casa Naţionalităţilor” sau “Baza de Tratament Virgil Săhleanu”. Proiectul a fost de succes, iar în ultimii ani investitorii privaţi au dezvoltat şi diversificat oferta, atât pentru relaxare, cât şi pentru tratament, în prezent ambele paliere fiind deosebit de solicitate.

Cine a cunoscut, deja, aceste crâmpeie de Bucovină, cu siguranţă îşi doreşte să revină! Cine doar a auzit despre frumuseţea şi despre bogăţia “ţării de fagi”, este aşteptat oricând să poposească în satele sale turistice, încărcate de istorie şi va înţelege “pe viu” ce înseamnă să îţi simţi sufletul învăluit în lumină şi bucurie. Acesta este locul în care fiecare român simte nevoia de a mărturisi: “îmi iubesc ţara!”