BucurestiFM iti recomanda cartea de week-end: „În cafeneaua tinereţii pierdute”

Articol de Vicentiu Andrei, 25 octombrie 2014, 08:41

„Dintre cele două intrări ale cafenelei, ea alegea întotdeauna pe cea mai puţin vizibilă pe care alţii o numeau „uşa din umbră”. Stătea veşnic la aceiaşi masă din spatele sălii mici. La început nu vorbea cu nimeni, apoi a făcut cunoştiintă cu obişnuiţii cafenelei Conde, cei mai mulţi având vârsta noastră, cam între nouăsprezece şi douăzeci de ani. Câteodată ea se aşeza la mesele lor dar, cel mai adesea, rămânea fidelă locului său din spatele sălii.
Atrăgea lumina mai mult decât alţii, cum se spune în cinematografie. În josul paginii, în legendă era mentionata cu numele de Louki.”

Aşa se deschide romanul „În cafeneaua tinereţii pierdute” apărut la editura Art şi scris de Patrick Modiano, recent laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Cartea lui Modiano respiră parfumul Parisului anilor ’60 cu boema sa ce oscila între melancolie şi revoltă, cu bistrourile sale din Cartierul Latin ce găzduiesc nesfarşite întâlniri ale artiştilor şi filosofilor şi în care timpul pare să se fi oprit în loc printre vise şi întrebări în căutare de răspuns.

În această lume îşi găseşte refugiul Louki, aşa cum se prezintă Jacqueline Delanque, o femeie misterioasă şi neînţeleasă, care încearcă să fugă de o viaţă cotidiană ce pare a o strivi prin rutina ei cenuşie.

De asltfel şi personajele din acest roman ca şi cele din alte carţi ale lui Patrick Modiano sunt încărcate de farmecul unei vieţi trăite parcă doar pentru a discuta despre sensul existenţei şi despre artă…

În acelaşi timp ele par a şti că această viaţă nu este veşnică şi de aceea par într-o continuă aşteptare, asemenea unor îngeri alungaţi dintr-o altă lume sperând parcă într-o mântuire ce nu mai vine.

Însă cu toţii se trezesc în cenuşiul vieţii cotidiene lipsite de farmec.

Cu toate acestea, dincolo de poveştile de viată, de iubirile pierdute şi de frivolitaţi, „În cafeneaua tinereţii pierdute” este o carte a marilor întrebări despre viaţă.

Şi poate tocmai de aceea nu veţi lăsa din mâna această carte până când nu veţi întoarce şi ultima pagină!

Autor: Cristina Toma