Din nou despre bani si politica

Articol de , 19 noiembrie 2014, 19:06

In ultimele 6 luni leul s-a stabilizat in intervalul de schimb 4 lei si 40 de bani 4 lei si 44 de bani si nu mai este sensibil la agitatia de pe scena politica, a declarat astazi, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, în cadrul Colocviilor de Politică Monetară.

De fapt, guvernatorul  BNR a folosit o exprimare mult mai plastica: “Stă tolănit leul în intervalul 4,40 – 4,44 lei/euro de aproape o jumătate de an, adică mai puţin de 1%. A ignorat total anul electoral (…). S-a tolănit şi mai tare din septembrie, a devenit şi mai leneş, mai dă din când în când din coadă… Întrebarea este cât mai durează această stare de insensibilitate, de ignorare a scenei politice. Înainte, în campania electorală, stăteam cu ochii cât cepele să vedem unde se duce”.

Evident incantat de stabilitatea monedei nationale care, trebuie sa o spunem, i se datoreaza in mare parte, Isarescu s-a declarant multumit si de situatia inflatiei: ”Când cursul se deprecia, transmisia asupra inflaţiei, asupra creşterii preţurilor, era extrem de rapidă.( …)Acum vreo şapte ani calculam o asimetrie de 1 la 2, deci deprecierea era dublă, ca impact, comparabil cu aprecierea.( …)Asimetria s-a diminuat(….) După un timp, s-a văzut că direcţia leului nu este doar de depreciere”.

Pe de alta parte, guvernatorul nu si-a ascuns frustrarea ca datele comunicate de BNR in ce opriveste criteriile de convergenta pentru aderarea la moneda unica sunt privite cu suspiciune: “…am ajuns, din cele 5 tari (candidate la aderarea la euro – n. red.) să fim singura ţară care îndeplineşte toate cele cinci criterii de la Maastricht (…) Şi, uitaţi-vă, că nu crede nimeni! Asta înseamnă că trecutul nostru a fost cu suişuri şi coborâşuri şi e normal să ai probleme de credibilitate”

Probleme de credibilitate nu se pun pentru noul presedinte, a carei victorie a fost aplaudata peste tot in lume ca si de investoririi straini, dar exista pericolul sa asistam la o noua perioada coliziuni intre Palatele Cotroceni si Victoria. Nu pentru ca intr-o parte este centrul-dreapta, iar in cealalta se afla centru-stanga, ci fiindca , paradoxal,  exista presiunea opiniei publice in acest sens.

Citesc titluri si comentarii din presa scrisa, din on-line si ma uit la televizor: “Presedintele trebuie sa fie un parinte al tarii” sau “Mesaj catre noul presedinte si pentru guvern: faceti bugetul si pastrati CAS redusa anul viitor” sau “Programul economic al lui Iohannis”  sau “Va merge Iohannis pe modelul german de austeritate?” etc. Sunt jurnalisti care, toti, stiu foarte bine ce spune Constitutia despre atributiiile celor doua ramuri ale executivului, dar este ceva mai puternic decat noi. Am fost educati in spiritul liderului factotum, mesianic si cred ca nici societatea romaneasca, in ansamblul ei, nu ar accepta un presedinte care s-ar “limita” la rolul constitutional.

La randul sau, locatarul de la Cotroceni, oricare ar fi, este si el educat in spiritul liderului mesianic. In plus, daca tot stie ca meritele, sau defectele mandatului sau vor fi apeciate in functie de rezultatele din economie, bineinteles ca nu vrea sa-si lase soarta in mainile altuia

Chiar daca ne place sa spunem ca sprijinim democratia si respectam Constitutia, nimeni nu va judeca mandatul presedintelui dupa cat de bine au evoluat relatiile externe, sau cat de mult s-a intarit securitatea nationala, sau cum au fost respectate drepturile omului. Toata lumea asteapta de la presedinte sa creasca nivelul de trai, el promite asta, deci, inevitabil, va dori sa controleze guvernul de care depinde realizarea promisiunilor pe care le-a facut.

Asta nu inseamna, bineinteles, ca presedintele trebuie sa fie decorativ. El TREBUIE sa intervina atunci cand o lege contravine Constitutiei, sau orientarilor majore ale politicii externe. De exemplu, indifent de argumentele guvernului,  este de datoria presedintelui se sa opuna unei legi care ar aduce atingere sistemului de sanatate, sau sistemului de educatie, sau care ar aduce atingere dreptului la proprietate. La fel cum este de datoria lui sa se opuna, sa zicem, unei legi care ar scadea capacitatea de aparare a tarii, sau care ar duce la saracirea populatiei.