Saptamana aceasta a avut loc in Bucuresti un eveniment deosebit.
Cunoscuta casa de licitatii „Artmark”, in colaborare cu Asociatia „Doneaza Speranta”, a organizat o cina caritabila care a avut drept tel reabilitarea sectiei de hematologie din cadul Spitalului Municipal.
Intr-o atmosfera calda, intima si primitoare, cu lumina difuza si muzica de suflet, s-au aprins sfesnicele pe mesele cochete si lumea si-a dat intalnire pentru acest scop nobil.
Contravaloarea intregii seri si donatiile personale au transformat speranta intr-o intamplare fericita ce are potentialul de a salva vieti.
Pentru aceia dintre noi care au vizitat sectia de hematologie a Spitalului Municipal, impulsul de a ajuta a venit firesc si fara o conditionare imediata.
De aceea impactul contributiei tuturor celor prezenti este inferior gestului impresionant pe care l-au facut multi tineri frumosi si joviali care au ales sa ofere bani pentru sangele intr-atat de necesar celor de la spital.
Ei au inteles nevoia stringenta a unei implicari imediate si tocmai de aceea gestul lor trebuie sa aiba valoare de model pentru unii si de exercitiu pentru altii.
Despre „valoarea de model” a acestui gen de evenimente nu putem insisita prea mult, s-a demonetizat din pacate prin folosirea abuziva, prin mondenitatea excesiva si prin insolenta vulgara.
De aceea trebuie sa scapam cu totii de impresia ca un gest unic si separat de contextul brut al vietilor noastre va schimba ceva!
Bunatatea trebuie exersata precum ne exersam muschii atunci cand mergem la sala sau la fotbal.
Aidoma muschilor, instinctul de a ajuta se va dezvolta si se va perpetua. Daca exersam suficient intrajutorarea si bunatatea, vom deprinde aceste aspecte drept automatism.
Si, va intrebam, ce poate fi mai minunat in lume decat sa te trezesti dis-de-dimineata si sa te intrebi: „azi pe cine pot ajuta?”
Madalina Vulpe
