Un summit European cu rezultate discutabile

Articol de , 22 decembrie 2014, 18:42

2015 ramane anul final in care se pot cheltui fondurile europene alocate pentru perioada 2007-2013, au decis sefii de stat si de guvern la summit-ul de saptamana trecuta de la Bruxelles

Liderii UE, au mai aprobat si planul de investitii in valoare de 315 miliarde de euro propus de presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, dar si un nou set de sancţiuni economice împotriva Rusiei.

Ce se va intampla cu fondurile europene? Propunerea de extindere a perioadei de absorbtie a fondurilor pana in 2016 a fost initiata de Slovacia si urma sa fie aplicata pentru toate statele membre, pentru ca nimeni nu a reusit sa aiba pana acum o rata de 100%,  insa nu a obtinut acordul liderilor politici. Pentru Romania asta inseamna pierderea cel putin 20% din totalul sumei alocate in cel mai fericit caz, daca rata de absorbtie va ajunge la 80% la finalul lui 2015,

In ce priveste mult-discutatul plan Juncker, el este, in esenta, un plan de investiţii de 315 de miliarde de euro, menit să stimuleze economia blocului comunitar.

Trei ar fi directiile de actiune: 1.mobilizarea resurselor financiare private pentru investiţii, 2. sprijinirea proiectelor şi investiţiilor în domenii cu relevanţă strategică europeană, si 3.îmbunătăţirea mediului de investiţii, prin eliminarea barierelor de natură financiară şi nefinanciară.

Investiţiile, daca se vor face, a trebui sa vizezeeze următoarele domenii: infrastructura strategică ( in sectorul digital şi în domeniul energetic); infrastructura de transport ; educaţia;  finanţarea IMM-urilor şi măsuri pentru încadrarea în muncă a tinerilor; proiecte de mediu sustenabile; investitii in inovare şi cercetare – dezvoltare.

Cat despre bani, suma initiala ar urma sa fie de numai 8 miliarde EUR, luată din bugetul UE deja alocat, care suma se spera sa declanseze un val de investii private pana la nivelul de 315 miliarde euro de în următorii trei ani, 2015-2017.

Problema este ca planul Juncker are multe puncte slabe.

In primul rand este faptul ca se vinde pielea ursului din padure : asa cum spuneam cu o suma iniţială de 8 miliarde euro, luată din bugetul UE deja alocat, se speră să fie atrasă o suma de 315 miliarde EUR de investiţii private. Adica se estimeaza că fiecare euro public pus ca garanţie va fi multiplicat de 40 de ori!

Altfel spus, se asteapta ca privatii sa aiba curajul sa investeasca masiv in domenii prioritare, stabilite la nivel politic, dar in care guvernele care au luat decizia respectiva nu au nici curajul si nici  banii necesari ca sa investeasca!

Alt defect este ca planul Juncker nu reprezintă o iniţiativa de stimulare a cererii (care este principalul obstacol în calea creşterii economice!) si considera ca esenţiale sunt reformele structurale pentru înlăturarea obstacolelor în calea investiţiilor.

Nu este rau sa faci reforme structurale, este chiar necesar, dar daca nu ai cerere, investitiile nu vin.

Exemplu ar fi chiar companiile energetice romanesti. Chiar daca vrem sa le privatizam clientii nu se vor inghesui, sau vor fi dispusi sa plateasca foate putini bani,  atat timp cat pe piata este mult mai multa energie decat este nevoie pentru ca economia merge prost si nu consuma energie.

Ar trebui sa facem ca economia sa re-demareze, sa consume energie si abia apoi sa vindem, la pret bun, companiile care produc energie.

Lansând acest plan, Comisia Europeană a respins, implicit, planuri alternative de investiţii publice.

Unul este cel propus de Mateusz Szczurek, ministrul de finanţe al Poloniei, la 5 septembrie. Planul Szczurek prevedea investiţii publice, adica platite de la bugetul tarilor europene, de 700 miliarde euro pentru 5 ani. Aceste investitii masive ale guvernelor ar fi incurajat apoi privatii sa investeasca, asa cum este normal.

In fine, dar nu cel mai putin important, in ce priveste Rusia, Uniunea Europeană a decis să impună sancţiuni indirecte, îndreptate în special împotriva Crimeei.

 Strategia sanctiunilor este, insa, foarte periculoasa pentru ca se bazeaza pe ideea ca Rusia este tabara care a pierdut in Razboiul Rece (ceea ce este perfect adevarat!) si din acest motiv  Rusia trebuie sa taca, sa accepte tot ceea ce decid invingatorii pe plan economic, pe plan politic si militar (ceea ce este o greseala!)

Este tocmai greseala care s-a facut in 1918 si care a dus la radicalizarea Germaniei din anii ‘30.

Alta premiza de la care se pleaca este ca la ora actuala exista doar o singura putere care domina lumea: Statele Unite aliate cu Uniunea Europeana (ceea ce este perfect adevarat!). Se neglijeaza, insa principala  lectie a istoriei si anume ca ori de cate ori a existat un hegemom, ceilalti actori internationali s-au aliat impotriva lui.

La inceputul secoluilui XIX, cand Franta domina Europa, Anglia s-a aliat cu Germania, Austria si Rusia ca sa atace Franta.

La jumatatea secolului XIX, cand Rusia ameninta sa-si extinda dominatia pana la stramtorile Marii Negre profitand de slabiciunea Turciei, Anglia s-a aliat cu Franta si Turcia sa atace Rusia in razboiul Crimeei.

In timpul razboiului rece, tarile care nu doreau sa suporte dominatia niciunuia dintre cei doi hegemoni, Rusia si SUA, au format grupul tarilor nealiniate, in care erau si tari comuniste si tari capitaliste, si crestine si musulmane si budiste, de pe toate continentele.

Acum exista grupul BRICS (Brazilia, Rusia, China, India, Africa de Sud), in care tarile membre s-au aliat, dincolo de orice afiliatii ideologice si de pozitia lor geografica, pentru a-si afirma forta intr-o lume pe care G7 inca incearca sa o controleze.

Confruntarea dintre statul, sau grupul de state, care se considera hegemon si statul, sau grupul de state, care nu se resemneaza sa accepte un rol subaltern risca sa ajunga pana la un nivel foarte grav.