Cetatean european

Articol de , 16 ianuarie 2015, 20:09

de Rasvan Roceanu

Din toata furtuna de argumente si contra-argumente, pledoarii si contra-pledoarii, declansata de atentatul impotriva saptamanalului Charlie Hebdo un singur lucru mi se pare, mie, clar si incontestabil, indiferent de pe ce parte a baricadei ne aflam: a fi cetatean european nu este nici pe departe acelasi lucru cu a fi european.

Etnicii africani, arabi, turci sau asiatici stabiliti de mult timp in Franta, in Germania, in Marea Britanie, sau in Belgia, cei mai tineri dintre ei fiind chiar nascuti si educati in aceste tari, sunt, din punct de vedere legal, francezi, germani, britanici sau belgieni.

Dar unii dintre ei (mult mai multi decat ne place noua sa credem)  nici nu se simt, nici nu gandesc si nici nu se comporta ca atare si nici macar nu incearca sa o faca.

Fratii Kouachi si Ahmedy Coulibaly, ca si Mehdi Nemmouche si Mohamed Merah, inaintea lor, erau nascuti in Franta, educati in Franta, locuiau in Franta, dar nu aveau nimic in comun cu principiile din Declaratia universala a drepturilor omului si cetateanului.

Nici atentatorii de la metroul din Londra, nici teroristii din Belgia nu gandeau si nu se simteau solidari cu tara ai carei cetateni erau “de jure”. Dimpotriva.

In Europa pe care am reusit sa o construim, de la Giordano Bruno incoace, adica de 400 de ani, nimeni nu mai este condamnat si nici ucis pentru ca indrazneste sa contrazica, sau sa puna la indoiala preceptele religioase si nimeni nu regreta ca nu este nimeni condamnat si ucis sub aceste pretexte.

Sau cel putin asa ne placea noua sa credem pana acum o saptama.

Multi-culturalitatea si multi-etnicitatea sunt o realitate (si, in ultima instanta, chiar o bogatie, o valoare adaugata) a societatilor moderne. De aici se naste nevoia de toleranta ca o conditie indispensabila a progresului.

Cealalta realitate este, ca mult timp de-acum incolo, vor continua sa existe mari diferente intre EUROPEAN si CETATEAN EUROPEAN.

Diferente care, dupa cum s-a demonstrat intr-un mod atat de tragic, nu se sterg printr-un simplu act de identitate.