Caragiale

Articol de Vicentiu Andrei, 29 ianuarie 2015, 20:40

Caragiale este Zeul, numele fundamental al literaturii romane care deschide luna februarie pentru aceia dintre noi care pretuim valoarea unei Idei si savoarea unei Carti.
Caragiale Universalul – dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist – inca este un nume de referinta pentru Romania in conditiile in care timpul a trecut dar moravurile intr-atat de ironizate de el inca au ramas pe malurile Dambovitei.

BucurestiFM il omagiaza pe cel mai mare dramaturg roman printr-un savuros editorial semnat de „ironicul casei”, colegul nostru, Razvan Ursuleanu…

„Cine o fi fost mai norocos, Caragiale, ca a dat peste noi, sau noi, ca l-am avut pe maestru?
Daca s-ar fi nascut in Germania, sau Elvetia, conu’ ar fi trebuit sa faca holtsuruburi sau ciocolata, ca de scris nu ar fi fost cazul.
Aia nu sunt indolenti, nu sunt puturosi si nici macar nu au umor. Nu fac haz de necaz, ca nu au nici haz, nici necazuri.
Cand produci tunuri sau ceasuri, nu ai timpul necesar nici sa citesti, nici sa razi.
Ca sa ai timp cu adevarat trebuie sa nu faci absolut nimic.

Despre noi e vorba carevasazica, iar Caragiale a venit manusa peste toata povestea asta.
Mare norocos omul, sa dea el asa peste singurul popor abilitat sa-l puna pe piedestalul nemuririi literare.
Monsher a prins nu numai zona perfecta si poporul perfect, dar s-a nascut si exact atunci cand a trebuit, intr-un moment caracterizat din punct de vedere istoric drept un mare vid virtual.
Fara Facebook si Twitter, Caragiale a devenit emblema si una dintre definitiile noastre ca popor. Daca s-ar fi apucat de scris in zilele noastre, nu ar fi fost decat o povara suplimentara intr-o lume virtuala, altul caruia ar fi trebuit sa-i dau like sau ceva ca sa nu se supere baiatul ala care i-a sheruit articolul si care intotdeauna a fost amabil sa dea like la toate starile si emotiile porcusorului meu de Guineea.

Ce bine ca nu ne-ai prins in viata fiind, conule, ca te plictiseai de moarte prin mall-uri sau pe la editurile care ar fi negociat la sange cu domnia matale daca tirajul sa fie de 300 sau de 500 de exemplare.
Ne-ai fi vazut nu citindu-ti opera (ca doar am citit-o cu totii deja, nu?), ci balacarind permanent cu privire la universul prostilor din care evident ca nu facem parte niciodata in mod individual.

Ce ai fi putut tu sa ne spui astazi maestre, in asa fel incat noi sa te ascultam?
Ca norocul e prea putin si lumea e prea multa?
Tin sa te anunt ca avem o tara plina de vile si de masini iar populatia este in scadere vertiginoasa, da?
Ce o sa faci conule, o sa-mi spui ca iubirea nu are nevoie de inteles?

Vezi ce inseamna sa nu ai televizor? Mie personal mi se explica zilnic despre intelesurile iubirii pe aproape toate canalele care imi mai merg fara abonamente suplimentare la cablu.
In zilele in care traim doar mort mai ai o sansa sa fii nemuritor draga maestre, daca esti viu nu te vede nimeni, stai matale linistit.
Ma bucur ca ai murit si ca nu te-am intalnit personal, pentru ca doar asa pot sa-mi amintesc si sa ma mai gandesc la tine, norocosule care esti...„