Bucureşti FM îţi recomandă cartea de weekend: „Am murit din fericire. Întoarcerea”

Articol de Sabina Lapadatescu, 7 februarie 2015, 10:15

„Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator.Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte – la propriu – prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină.

Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul. Nu recuperez datorii, ci suflete. N-am recuperat niciunul până acum și asta pune în pericol propria mea recuperare. Mi s-au dat ca ajutoare doi salvatorem Ama și Abel. Ama vine din partea Raiului, iar Abel din a Iadului. Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții ăștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite.”

Asta veţi afla din primele pagini ale romanului „Am murit din fericire. Întoarcerea” scris de Theo Anghel şi apărut la editura Herg Benet.
Viata de după moarte şi ceea ce se întâmplă în lumea de dincolo au fascinat minţile oamenilor încă din antichitate iar astfel de poveşti au indus întotdeauna un soi de curiozitate amestecată cu teamă. Însă curiozitatea şi imaginaţia autorilor, fie ei simpli povestitori sau scriitori consacraţi, a fost întotdeauna mai mare decat teama, iar asta a dat naştere unor poveşti captivante.

Eroina lui Theo Anghel este Oriana, o fată care moare într-un accident chiar în ziua nunţii ei. Pentru oricine asta ar părea sfârşitul dar nu şi pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață şi familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul şi confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar şi pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani şi… prima iubire?

Ei bine, asta ramâna să aflaţi singuri atunci când veţi citi cartea! Eu vă mai spun doar atât: nu veţi lăsa cartea din mână până când nu veţi întoarce şi ultima pagina!

Text: Cristina Toma