Bucureşti FM îţi recomandă cartea de weekend: „Elixirul dragostei” de Erich-Emmanuel Schmidt
Articol de Stefania Grigore, 14 februarie 2015, 08:14
„Louise hai sa transformam pasiunea noastra ranita intr-o afectiune senina. Crede-ma in acesti ani am iubit mai mult decat pielea ta si coapsele tale sau imbratisarile noastre, femeia care esti, inteligenta, muscatoare, replica prompta, ironiile, entuziasmele tale. De ce oare indepartarea m-ar lipsi de minunea asta? Chiar sunt condamnat sa te pierd?”
Aceste randuri le veti citi din primele pagini ale cartii „Elixirul dragostei” semnata de Erich-Emmanuel Schmidt si aparuta in traducere romaneasca la editura Humanitas.
Incercand sa faca dictinctia intre dorinta si sentiment autorul pare a se intreba daca dragostea este oare un sentiment declanşat de un proces chimic, sau este pur şi simplu un miracol al spiritului, mposibil de explicat?
Există o metodă infailibilă pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioară pe Tristan şi Isolda? Sau cei care se îndrăgostesc ascultă doar de propria libertate?
Foşti iubiţi, Adam şi Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt, el la Paris, ea în Montréal. Corespondând pe e-mail, cei doi îşi evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar şi noile relaţii. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun acord şi însoţită de o provocare: ar putea să-şi reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?
Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al capriciilor inimii, reuşeşte să transpună în acest roman epistolar, cu fine şi surprinzătoare nuanţe, parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile noastre.
În Elixirul dragostei autorul pare a explora mai ales distincţia dintre dorinţă şi sentiment. Se pare ca în privinţa iubirii, problema constă în faptul că denumim cu acelaşi cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinţei şi cel al sentimentului.
Insa la ce concluzie vor ajunge Louise si Adam ramane sa cititi cartea si sa aflati singuri. Eu va mai spun doar atat: nu veti lasa cartea din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina!
Cristina Toma
