De ce sa aderam la euro?

Articol de , 24 februarie 2015, 18:25

Comisia Naţională de Prognoză (CNP) este ceva mai optimista decat FMI si Uniunea Europeana si chiar decat guvernul in ce priveste evolutia economiei romanesti in 2015.

Aceasta este principala concluzie a Prognozei pe termen mediu 2014 – 2018 – varianta de iarnă publicată ieri.

Comisia este mai optimista chiar decat guvernul , pentru ca bugetul pe 2015 a fost elaborat de guvern pornind de la o crestere a PIB-ului de 2,5%. FMI si Comisia Europeana mizeaza la randul lor, in 2015, pe o crestere a PIB de 2,7%. In schimb, documentul publicat ieri estimeaza un avans de 2,8% a PIB in acest an.

Prognoza pe termen mediu 2014 – 2018 – varianta de iarnă mai prevede  o creştere a PIB de 3% pentru 2016,  3,3% pentru 2017, si  3,5% pentru 2018.

CNP ii da dreptate lui Mugur Isarescu despre leul care s-a tolanit undeva pe la 4 lei si 40 de bani. Previziunile sunt pentru un curs mediu de schimb cvasi-stabil: pentru acest an un curs de 4,46 lei/euro,  în 2016, 4,44 lei/euro, în 2017  4,42 lei/euro, iar în 2018 cur de schimb  4,4 lei/euro.

CNP estimeaza la 3,4% creşterea producţiei industriale în 2015, fata de 6,1% cat a fost in 2014.  Industria prelucratoare va creste cu 3,7% fata de 7,5% cat a fost cresterea in 2014

Câştigul salarial mediu net lunar ar putea creşte în acest an cu 5,9%, până la 1.759 lei, în timp ce câştigul salarial mediu brut ar înregistra un avans de 6%, până la 2.415 lei. Câştigul salarial real ar putea consemna o creştere de 4,5%,

Exporturile vor creste cu 7,2%, deci vor depasi nivelul record inregistrat anul trecut, dar importurile vor creste cu 7,3%, deci dezechilibrul balantei comerciale se va accentua

Cu asemenea cifre, ne apropiem de marele vis care este aderarea la zona euro, dar prea putin.

Astazi a avut loc o dezbatere organizata la Camera de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR) tocmai pe problema aderarii la zona euro, iar concluziile nu au fost prea optimiste.

Concluzia implicita, chiar daca nu explicita, din luarile de cuvant a fost ca la nivelul actual al economiei romanesti, 2019 ca data pentru aderarea la moneda unica este o tinta nu imposibila, dar destul de dificil de atins.

Valentin Lazea, economistul-sef al BNR este de parare ca nu vom fi admisibili in zona euro cu in PIB/locuitor mai mic de 60% din media tarilor din zona Euro. Lazea considera ca in prezent suntem la circa 54%, daca ne vom mentine ritmul anual de crestere economica, cam cu doua puncte procentuale peste media UE, ne-ar trebui 6 ani ca sa tingem pragul minim de 60%.

La randul lui Ionut Dumitru, seful Consiliului Fiscal recunoaste ca tarile baltice au aderat la moneda unica avand PIB/locuitor doar la 57 sau 58% din media zonei euro, dar sunt tari cu populatie mult mai redusa decat a Romaniei, usor de absorbit economic chiar daca au decalaje ceva mai mari. El spune ca ar trebui sa vem cresteri de cel putin 3,5 sau 4% pe an timp de mai multi ani consecutiv ca sa avem sanse

Am putea sa acceleram cresterea cu conditia sa avem capital, forta de munca si productivitate a muncii. Toti expertii au accentuat nevoia de a avea o productivitate mult mai mare decat in prezent.

In plus, toata lumea este de acord ca daca vrem sa aderam la euro este nevoie de consens politic, de un pact politic cum a fost cel pentru aderarea la UE. Necazul cel mare este ca aderarea la moneda unica ne obliga sa continuam reformele structurale ceea ce este o mare problema, pentru ca reformele structurale au un mare cost politic pe termen scurt, adica guvernul care le face este cam sinucigas.

Apoi, asa cum a remarcat  pe buna dreptate Valentin Lazea, dintotdeuna cei care au de pierdut sunt mult mai vehementi  si mai activi decat cei care ar avea de castigat si asta e valabil si in cazul reformelor structurale.

Alta mare problema este ca odata intrat in zona euro in urma unor reforme structurale, nu poti sa iei piciorul de pe acceletatie, trebuie sa continui reformele. Angajamentul pentru competitivitate si eficienta este pentru totdeauna. Aici se pare ca a fost greseala Greciei, care la un moment dat a luat piciorul de pe acceleratie si a inceput sa creasca salariile mai mult decat productivitatea muncii.

Investitiile in infrastructura, si in special in autostrazi,  sunt esentiale in aderarea la zona euro pentru ca dezvolta tara in ansamblul ei.

In prezent discrepantele de dezvoltare regionale sunt immense : 5 judete din Romania produc ele singure 40% din PIB-ul tarii in vreme ce Vaslui si Botosani sunt printre regiunile cele mai sarace din UE. Tot 5 judete concentreaza peste 50%  din toate companiile mari, adica cu cifra de faceri de peste 10 milioane de euro pe an.

Estul si sudul tarii sunt enclave de subdezvoltare, deci ar trebui cel putin o atostrada care sa treaca muntii din Transilvania catre Moldova si alta care sa treaca dinspre Transilvania catre sud, adica Mehedinti, Dolj, Gorj, Olt

La situatia de acum, Bucuresti-Ilfov, sau judetul Timis, sau judetul Cluj, ar putea intra fara probleme in zona euro, dar restul tarii nu.

Este adevarat ca alte tari tot foste comuniste nu par sa vrea neaparat sa adere la moneda unica.

Este vorba de Polonia, Ungaria si Cehia, care considera ca le este mai comod sa aiba propria lor politica monetara. Apoi, ele exporta foarte mult se tem ca le vor fi afectate exporturile care nu vor mai fi atat de ieftine. Nici nu prea au incredere in viitorul zonei euro. In fine, cele trei tari se uita la Danemarca si Marea Britanie care o duc foarte bine desi nu sunt in zona euro, deci apartenenta la moneda unica nu este o conditie pentru prosperitate.

Asa stand lucrurile, de ce sa dorim noi, romanii sa aderam la euro ?

In primul rand pentru ca asta ne obliga sa acceptam si sa facem reforme structurale inainte de aderare si sa le continuam  dupa aderare indiferent de schimbarile politice.

Apoi pentru ca o tara din zona euro se bucura de mult mai mare incredere din partea investitorilor (toate cele trei tari baltice au rating A sau AA dupa aderare), are si acces mai usor la finantari externe si scapa si de “obsesia” cursului de schimb.

.