Cateva ganduri
Articol de , 27 februarie 2015, 15:18
de Rasvan Roceanu
Cineva remarca astazi, si pe buna dreptate, ca Germania face afaceri de 20 de miliarde de euro in Romania si are 1 miliard profit pe an. Klaus Johannis se duce la Berlin mandru ca tara noastra este al doilea stat din lume condus de un german. Angela Merkel in felicita pe fratele ei intru etnie, il asigura de admiratia si sprijinul ei, se fotografiaza cu el, da’ se fereste ca dracu’ de tamaie sa-i promita ca vom adera la Schengen. Frate, frate, da’ branza …..
Un diplomat occidental imi explica ce imagine catastrofala are Ungaria la Bruxelles si in capitalele europene din cauza politicii lui Victor Orban. « Crede-ma, nu ati vrea sa fiti in pielea lor. Romania are o imagine mult mai buna » ma asigura diplomatul pe un ton bland-sfatos. Eu, pe post de domnul Nod-in-Papura, in loc sa ma arat emotionat de mesajul calduros nu am ce face si il intreb : « Daca ei au o imagine atat de proasta si noi atat de buna, de ce Ungaria este in spatiul Schengen, iar Romania nu ? ». Diplomatul s-a suparat pe mine. A zis ca sunt tendentios.
Am urmarit sporadic scandalul Microsoft, dar s-a intamplat sa ma uit la televizor in clipa in care avocatul unuia dintre invinuiti afirma ceva de genul : « Procurorul si avocatul ar trebui sa fie pe picior de egalitate. Si totusi, atunci cand un procuror isi anunta acuzatiile el este crezut de toata lumea, in timp ce atunci cand un avocat isi exprima opiniile aproape nimeni nu-l crede ». Dincolo de sentimentele personale fata de un acuzat sau altul din acest dosar, nu pot sa nu-i dau dreptate avocatului. Singura explicatie pe care o gasesc eu este ca procurorii sunt acum perceputi ca super-eroii mult-asteptati ai campaniei anti-coruptie. Toata lumea ii admira, deci ei TREBUIE sa fie infailibili. Pentru opinia publica, in acest moment, ar fi INACCEPTABILA si simpla supozitie ca procurii DNA sunt ca in orice alta profesie: unii mai prosti, altii mai destepti ; unii mai cinstiti, altii mai putin ; unii capabili, altii incapabili ; unii slugarnici, altii nu.
In dreptul romanesc si international, corupatorul intra la inchisoare la fel ca si coruptul. Asistam la televizor la un sir intreg de oameni de afaceri corupatori adusi cu catuse la maini si la un alt sir de politicieni corupti adusi si ei cu catuse la maini. Asta e bine. Foarte bine. Un sef de organizatie patronala imi atragea totusi atentia ca desi 70% dintre afacerile din Romania sunt conduse de straini, ca prin minune toti corupatorii de la televizor sunt romani. Niciun patron strain nu a dat vreodata mita unui demnitar roman. Dom’le da’ chiar niciunul. De exemplu, scandalul Microsoft. Ii avem de Cocos, pe Pescariu, pe Pinalti, da’ nu stiu cum se face ca americanu’ care a venit cu valiza de bani pe care astia trei si altii ca ei i-au impartit, acest american pur si simplu nu exista. Sa-ti vina sa crezi ca mita de la una din cele mai mari companii din lume a fost transmisa romanilor printr-o entitate diabolica, neidentificabila si deci nepedepsibila. Curat paranormal.
PS : Imi dau cuvantul de pionier ca am scris articolul inainte sa aflu de la TV parerile lui Sebastian Ghita
