Dispar spitalele de stat?

Articol de , 6 martie 2015, 20:07

de Rasvan Roceanu

Citesc un titlu in Ziarul Financiar: “Businessul spitalelor private incepe sa prinda contur: peste 500 mil. lei, de cinci ori mai mult comparativ cu 2006”.

Asa este, cifrele nu mint si, dealtfel, vedem in fiecare zi cum apar in Romania noi spitale private si, in acelasi timp, cum clinicile si spitalele private prind curaj si isi fac o reclama din ce in ce mai incisiva (unii ar spune chiar “agresiva”).

Daca ne uitam si la situatia din spitalele publice, la salarii, la starea echipamentelor si chiar la starea cladirilor, concluzia nu poate sa fie decat ca selectia naturala va sfarsi prin a marginaliza de tot medicina de stat, la care nu vor mai apela decat cei care nu au de ales.

Sentinta ar fi fara apel – mai ales ca si logica economiei de piata merge in aceeasi directie – daca nu ar fi  cateva “mici amanunte”, pe care cei care s-au dus fie si numai o data la o clinica, sau la un spital privat sigur le-au remarcat.

Primul “amanunt” este ca “numele grele” pe care se bazeaza medicina privata ca sa atraga clinenti provin – absolut toate – din spitalele de stat.

Cu tot respect pentru medicul care, in nu-stiu-ce reclama, spune ca dupa “n” ani petrecuti in Franta s-a intors sa-i trateze pe romani, dar el s-a intors pentru ca in Franta nu a reusit sa ajunga niciodata “mana intai” cum se spune in chirurgie.

A fost probabil bun, probabil chiar foarte bun, dar a fost permanent secundul altcuiva, care era excelent, era vedeta “en-titre”. Altfel nu s-ar fi intors.

Si mai sunt sigur ca a lucrat, a invatat meserie, intr-un spital …. de stat.

Cei mai buni chirurgi, sau cardiologi, sau ortopezi romani sunt cu siguranta atrasi de ideea de a lucra intr-un  mediu in care nu trebuie sa-si piarda timpul calculand daca au, sau nu, suficiente branule, sau antibiotice, sau sa se gandeasca daca nu se vor sufoca de cald in sala de operatii.

Este firesc, este uman sa fie asa, iar spitalele private ofera asemenea normalitate, asa cum ofera pacietului conditii de cazare infinit mai moderne decat la stat.

Dar exista si un al doilea amanunt: si la noi, ca si in intreaga Europa, performanta medicala la varf se face numai in medicina de stat.

Franta – ca tot am vorbit de ea – ofera cele mai bune servicii medicale publice din intreaga UE, iar operatiile in premiera, operatiile cele mai delicate, cele care necesita cea mai mare concentrare de medici eminenti intr-o singura camera, cu dispozitive si proteze medicale in premiera mondiala, se fac in Centrele Spitalicesti Universitare (Centres Hospitaliers Universitaires – CHU)

La fel este si la noi, la fel este si in Germania, si in Olanda, la fel este chiar si in mult-mai-liberala Mare Britanie.

Medicina europeana nu va ajunge, in viitorul previzibil, in situatia celei din SUA, unde centrele pe performanta medicale sunt exclusiv private.

Nu inseamna ca medicina europeana este mai putin performanta, nici pe departe, ea este pur si simplu altfel gandita.

Cu siguranta spitalele private de la noi au un prezent frumos si rentabil si un viitor si mai frumos si mai rentabil, pe masura ce romanii vor avea mai multi bani.

Dar deja si-au recunoscut limitele fie si numai pentru ca evita multe din specialitatile cu foarte multa munca, multe cheltueli si cu riscuri mari.

Nu am verificat, dar sunt aproape sigur ca toate spitalele private din Romania au, de exemplu, o sectie de ginecologie-obstretica. Este rentabil, o operatie de cezariana dureaza putin, cu riscuri moderate de complicatii in comparatie cu alte specialitati, nu are nevoie de echipamente exceptional de scumpe, iar recuperarea este scurta, de cateva zile, poate cateva saptamani.

De aici rulajul mare de pacienti si deci rentabilitatea.

In schimb, niciun spital privat din Romania nu are sectie de neurochirurgie, de exemplu. Sunt echipamente foarte scumpe, operatiile dureaza incomparabil mai mult, riscurile medicale sunt infinit mai mari, iar perioada de recuperare dupa un AVC, sau un traumatism cranian, poate sa fie de multe luni.

Dar chiar si la ginecologie-obstretica, medicii vedeta care vin sa opereze la privat, part-time, sunt de la Filantropia, sau de la Municipal, sau de la Polizu si cu siguranta nu s-ar muta full-time in privat pentru ca s-ar de-califica.

In ce priveste cercetarea medicala, cel putin, nicio sansa ca in Romania, sau oriunde in Europa, sa existe finantare cat de cat comparabila cu cea de la, sa zicem, Clinica Mayo din Minnesota. Doar guvernele vor putea da atatia bani.

Pur si simplu asa stau lucrurile.

Bruxelles-ul doreste – si pe buna dreptate – ca UE sa devina mai competitiva in lume incurajand mult finantarea cercetarii-dezvoltarii din fonduri private nu numai de la stat.

Cu siguranta asa ceva este de dorit si fezabil, chiar pe termen scurt, in domeniile tehnice, dar nu cred ca cineva isi face iluzia ca va fi vreodata posibil in endocrinologie, sau in pneumologie. Nu in Europa.

Pana la urma, tot la spitalele de stat ne ramane speranta si daca tot nu exista alternativa, trebuie sa facem nu numai tot ce putem, ci mai mult decat putem ca sa le repunem pe picioare.