Palatul Mogoşoaia – 3 expoziţii de pictură

Articol de Stefania Grigore, 8 martie 2015, 11:34

Expoziția ”Blast of silence/ Tăcere asurzitoare”, la Palatul Mogoșoaia
Sâmbătă, 7 martie 2015, la Palatul Mogoșoaia, a avut loc vernisajul expoziției artiștilor FLAVIA PITIȘ și RADU BELCIN, ”Blast of silence/ Tăcere asurzitoare”.
Expoziția poate fi vizitată până la data de 30 martie 2015. Curator – Mădălina Mirea.

Flavia Pitis si Radu Belcin sunt doi artisti emergenti care propun, prin discursuri complementare, o redescoperire a realismului magic. La primul contact cu lucrarile lor, privitorul este frapat de o stranie, nelinistitoare si aproape de neindurat poezie a imaginii. Folosind, precum odinioara René Magritte, obiecte familiare, recognoscibile, in spatii si contexte neverosimile, cei doi artisti isi coaguleaza viziunea in imagini incarcate de sens, poetic disciplinate.

Cu o stiinta a redarii volumelor si materialitatilor rar intalnita in generatia careia ii apartin, Flavia Pitis si Radu Belcin ofera, in fiecare panza, un regal de materiale pretioase – dantela, matase, stofa, marmura, satin –, o expresie vizuala nobila, croita pe structura unor detalii semnificative, folosite ca pretexte pentru a ilustra povesti pline de mister.

Lucrarile celor doi artisti innobileaza orice context, dau prestanta peretelui galeriei, muzeului sau colectiei private de arta contemporana. Prestigiul de care se bucura cei doi pictori, mai cu seama in afara granitelor tarii, sta marturie faptului ca figurativul nu si-a epuizat valentele expresive si ca artistul cu inzestrari speciale continua sa existe nestingherit, este apreciat si cultivat.

“Strune și neume” – expozitie Claudia Mușat la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia
Expoziția poate fi vizitată până pe 3 aprilie 2015.

Lucrările Claudiei Mușat, intens concentrate ca expresie artistică, readuc în atenția publicului contemporan eleganța discretă a gesturilor vechi. Găsim aici puritatea și organicitatea micilor și prețioaselor receptacule ale firului de mătase, cu care liniștea interioară a degetelor stabilește o corespondență perfectă.Vă invităm să fiți martorii unui gest delicat și complex.

Claudia Viorica Mușat (1958) este lector la Universitatea Națională de Arte, București, Facultatea de Arte Decorative și Design. A absolvit secția de tapiserie contexturi a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, București, la clasa prof. univ. Maria Blendea, iar din 2006 este doctor în arte vizuale, cu o teză care tratează Efecte vizuale specifice țesăturilor contemporane folosite în creația și producția de îmbrăcăminte, teză coordonată de prof. univ. dr. Gheorghe Achiței.

Artista a participat la numeroase expoziții internaționale de grup, la Veneția, Bruxelles, Szombathely în Ungaria, la Ruse în Bulgaria, precum și la expozițiile internaționale de miniaturi din Franța și Canada. Lucrări ale Claudiei Mușat au figurat și în Expoziția de Artă Românească de la Moscova, în 1988.

În țară, alături de participări la expozițiile colective organizate la București, Iași, Craiova, Slobozia, Tulcea, Dej, Râmnicu Vâlcea, Cluj, artista este o prezență constantă la toate manifestările de prestigiu ale genului: Trienala de tapiserie, Salonul Miniaturi textile, Salonul Național de Artă Decorativă de la Cotroceni etc.

Expozițiile personale de la Galeria Simeza din București, de la Muzeul de istorie al Județului Vâlcea, precum și cea de la Galeria Arta din Câmpulung au adus în jurul lucrărilor Claudiei Mușat un public cunoscător și fidel.
Creația artistei a fost nominalizată pentru premiul celei de-a 8-a Bienale de Dantelă de la Bruxelles, în 1998, precum și pentru premiul UAPR Filiala Arte Decorative București, în 2011. Un an mai târziu, Claudia Mușat a primit placheta Iulia Hașdeu, în cadrul proiectului cultural “Iulia Hașdeu și Poezia Picturii”, ediția a II-a, organizat de Muzeul Memorial B.P. Hașdeu Câmpina.
Lucrări ale artistei se regăsesc în colecții publice și private, din țară și din străinătate.

Palatul Mogoşoaia a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane, stil utilizat anterior și la un alt palat al domnitorului, construit de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681.

După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ștefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea.

Casa de oaspeţi din curtea palatului Mogoşoaia
Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revoluției din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată de panduri. După moartea lui Grigore în 1832, palatul a rămas moștenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat și, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în familia acestuia și a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției acestuia, Martha.

Cuhnia (bucătăria brâncovenească)
Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Război Mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupației germane a Bucureștiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.

Revenită în țară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat însă definitiv din țară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești.

În 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghika-Comănești fiind arestați. Până în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.