Bucuresti FM iti recomanda cartea de weekend:”Strada dughenelor întunecate”
Articol de Stefania Grigore, 28 martie 2015, 11:21
Bun găsit! O carte pe care nu ar trebui să o lăsaţi necitită în aceastăprimavară mai ales dacă v-aţi întrebat vreodată cât este de lung drumul către voi înşivă, ei bine o astfel de carte este „Strada dughenelor întunecoase” apărută în traducere romanească la editura Humanitas. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Patrick Modiano, cel mai proaspat laureat al premiului Nobel pentru Literatură.
Acţiunea cărtii se ţese in jurul detectivului Guy Roland care atunci când patronul agenţiei la care lucra, Constantin von Hutte îşi închide agenţia în jurul anului 1965.
Atunci singurul său angajat, un om de o inteligenţă sclipitoare, dar amnezic şi căruia patronul ii făcuse rost de acte de stare civila pe numele Guy Roland începe de data aceasta o investigaţie pe cont propriu. Nu este o investigaţie deosebită ci una în care miza este descoperirea adevăratei lui identităţi.
Un fir îl conduce pe urmele unui anume Pedro McEvoy, secretar la o legaţie din America de Sud, care locuia, în timpul Ocupaţiei, pe Rue Cambacérès, arondismentul VIII, din Paris. Dar acesta putea fi Jimmy Stern, dispărut în 1940. Şi ce s-a întâmplat cu frumoasa Denise Coudreuse, de care Pedro era atât de îndrăgostit şi cu care se refugiase la Megève şi apoi încercase să treacă graniţa clandestin în Elveţia? În căutarea lui disperată, ajungând să se identifice cu Pedro, eroul amnezic încearcă să readucă la viaţă, fie prin relatările unor martori, fie prin imaginatie şi vis, o galerie pestriţă de personaje din trecut, care se dovedesc însă a fi numai umbre rătăcitoare.
Însăşi Patrick Modiano mărturisea că a creat acest roman ca dintr-un vis luând ca sursa de inspiraţie oameni pe care i-a observat în copilărie dar şi modul de tratare al amneziei întalnit în literatura, exemplu fiindu-i cărţile unor scriitori precum Jean Giradoux sau Jean Anouilh. Din tot acest amalgam a ieşit o carte pe care nu o veţi lăsa din mână până când nu veti întoarce şi ultima pagină.
Text: Cristina Toma
