BucurestiFM iti spune intreaga poveste a concursului Eurovision

Articol de Vicentiu Andrei, 19 mai 2015, 01:47

BucurestiFM iti prezinta istoria celui mai celebru concurs muzical din lume si te tine la curent cu tot ce se intampla la Viena.
Anul acesta Mihai Traistraiu este comentatorul Eurovisionului pentru BucurestiFM!
Nu rata Pauza de pranz si afla zilnic de la ora 11:40 de la Mihai Traistariu totul despre competitia muzicala care tine planeta in priza 🙂

Concursul Muzical Eurovision este o competiție anuală desfășurată între multe dintre țările care sunt membre active ale Uniunii Europene de Radio-Televiziune (EBU).

Fiecare țară participantă înscrie un cântec pentru a fi interpretat în direct la televizor și la radio, după care acordă voturi cântecelor celorlalte țări pentru a se determina cea mai apreciată melodie participantă.
Concursul a fost transmis în fiecare an de la inaugurarea sa în 1956 și este unul dintre cele mai longevive programe de televiziune din lume.
De asemenea, este unul dintre cele mai vizionate evenimente non-sportive din lume, cifrele de audiență fiind estimate în ultimii ani la valori între 100 și 600 de milioane de telespectatori la nivel internațional.
Începând din 2000, concursul este transmis și pe Internet.

Printre artiștii ale căror cariere internaționale au fost lansate în urma participării sau a victoriei la Eurovision se numără, printre alții, Domenico Modugno (locul 3 în 1958), ABBA (locul 1 în 1974), Céline Dion (locul 1 în 1988) și Julio Iglesias (locul 4 în 1970).

Logoul generic utilizat în prezent a fost introdus cu ocazia Concursului Muzical Eurovision 2004, pentru a crea o identitate vizuală constantă.
Steagul țării-gazdă apare în forma de inimă din logoul generic.
În fiecare an, gazda creează o subtemă care este, de regulă, însoțită de un sublogo și de un slogan.

Sistemele de votare utilizate în trecut s-au schimbat de-a lungul anilor.
Sistemul actual se folosește începând din 1975 și este un sistem de votare pozițional.
Țările acordă un set de puncte (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12) celorlalți participanți, 12 puncte primind favoritul.

Tradițional, seturile de voturi erau decise de un juriu intern, dar, în 1997, 5 țări (Austria, Elveția, Germania, Regatul Unit și Suedia) au experimentat un sistem de televot, dând telespectatorilor oportunitatea de a vota pentru cântecele lor preferate.
Experimentul a fost un succes, iar din 1998 toate țările au fost încurajate să folosească televotul dacă aveau posibilitatea.
S-au păstrat, totuși, jurii de rezervă, în eventualitatea eșuării televotului.

Toată partea vocală a interpretării trebuie să fie live: nu sunt permise backing vocals pe negative.
În 1999, cântecul croat a avut pe negativ sunete care semănau dubios cu niște voci umane. Delegația croată a declarat că nu erau voci umane, ci sunete sintetizate digital pentru a replica voci, însă EBU a decis că spiritul regulilor fusese încălcat.
În consecință, 33% din punctele obținute de Croația în 1999 nu au fost luate în considerare în scopul calculării mediei punctelor obținute de Croația în ultimii cinci ani, care urma să fie folosită pentru a decide dacă țara era calificată sau nu în concursurile viitoare.

Între 1956 și 1998 a fost obligatoriu ca țara-gazdă să ofere o orchestră live, înainte de 1973 fiind chiar obligatoriu ca instrumentația să fie realizată live de orchestră.
Începând din 1973 sunt permise negative preînregistrate; cu toate acestea, televiziunea organizatoare era obligată să asigure o orchestră pentru a putea da participanților o alternativă.
În cazul utilizării unui negativ, a fost obligatoriu până în 1996 inclusiv ca toate instrumentele auzite pe acesta să fie prezente pe scena.

În 1999, regulile au fost schimbate, înlăturându-se necesitatea de a avea o orchestră live, aceasta din urmă rămânând o contribuție opțională.
Organizatorul din acel an, IBA (Israel), a decis să nu folosească o orchestră din cauza cheltuielilor necesare, iar 1999 a devenit primul an în care toate cântecele au fost cântate cu negativ.
De atunci, nu s-au mai folosit orchestre live.

La primul concurs (din 1956), a existat o limită de timp recomandată de 3,5 minute pe cântec.
In 1957, în ciuda protestelor, cântecul italian a avut o durată de 5 minute și 9 secunde. Acest lucru a dus la impunerea unei limite stricte de 3 minute.
De când limita de timp a fost impusă în 1960, câțiva artiști au avut cântece mai lungi de 3 minute, care au fost editate pentru participarea la concurs, deși unele depășesc limita cu câteva secunde.
De asemenea, câteva cântece participante au avut versiuni mai lungi (inclusiv remixuri sau versiuni în alte limbi) pe piață.

Nu există o restricție generală privitoare la naționalitatea interpreților, a compozitorilor sau a textierilor. Individual, însă, televiziunile participante pot impune astfel de reguli la discreție.

Între 1957 și 1970, cântecele au putut fi interpretate de maxim 2 soliști, adăugându-se în 1963 posibilitatea de a avea maxim 3 coriști. Începând din 1971, numerele muzicale pot fi realizate de maxim 6 interpreți (incluzând dansatorii și alte persoane care se află pe scenă ca parte a performanței).

Începând din 1990, toate persoanele de pe scenă trebuie să aibă o vârstă de cel puțin 16 ani.

Muzica și textul trebuie publicate cel devreme pe data de 1 septembrie a anului precedent celui în care se organizează concursul.
Unele țări au și regula adițională ca piesele să nu fie publicate sau interpretate public înainte de selecția națională.
Nu sunt permise coveruri, utilizarea de părți din alte cântece mai vechi sau remixuri ale acestora.

Irlanda deține recordul pentru cel mai mare număr de victorii, câștigând de șapte ori (câștigând chiar de 3 ori consecutiv — în 1992, 1993 și 1994).
Franța, Luxemburg, Regatul Unit și Suedia sunt următoarele, câștigând de 5 ori fiecare. Urmează Țările de Jos, cu 4 victorii.
Țara care a participat de cele mai multe ori fără o victorie este Portugalia, care a debutat în 1964 și nu s-a clasat niciodată printre primii cinci.

România a participat la Concursul Muzical Eurovision de 15 ori, debutând în concursul din 1994, plasându-se pe locul 3 de două ori și anume în 2005 cu Luminița Anghel și Sistem și în 2010 cu Paula Seling și Ovidiu Cernăuțeanu.
De la introducerea semifinalelor, România este printre singurele șase țări care nu au ratat nicio finală.
România a obținut în finale un total de 1147 de puncte. În semifinale, România a obținut 939 puncte, cel mai mare punctaj fiind înregistrat în 2005 (235 puncte).
Anul acesta Romania va fi reprezentata in finala Eurovision de la Viena de trupa Voltaj care s-a impus in finala nationala cu piesa „De la capat”.

In 2006 Mihai Trăistariu a reprezentat Romania la concursul Eurovision desfasurat la Atena cu melodia „Tornerò”.
Piesa României a terminat pe locul 4 cu 172 de puncte, cel mai mare punctaj obtinut de Romania dar, din cauza multor tari care au votat in sistem de reciprocitate nu am putut obtine un loc printre primii trei.
Inedit este faptul ca după concursul Eurovision 2006 piesa sa „Tornero” a fost difuzată în peste 30 de țări din Europa!
Incepand cu acel an, 2006, străinii i-au acordat lui Mihai premii de toate felurile : cea mai bună voce masculină (Grecia , Cipru , Malta , Suedia) precum si hitul anului – „Tornero” (Grecia, Malta, Cipru, Suedia, Islanda, Bielorusia, Turcia, Croația, Serbia, Polonia, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova).
Mihai Trăistariu este primul și singurul român din istorie nominalizat la Los Angeles Music Awards.

Documentare: Wikipedia
Sursa foto: TVR, EurovisionTV