Miza grecească

Articol de , 20 iunie 2015, 23:35

Când au rămas doar câteva zile până la termenul limită de 30 iunie, când se va ști clar dacă Grecia mai rămâne, sau nu, în zona euro și chiar în Uniunea Europeană, Atena caută în Est ceea ce se pare că a pierdut in Vest : sprijinul politic și, implicit, economic.

Presat în mod ultimativ de FMI, Comisia Europeana și Banca Mondiala să accepte noi reduceri de pensii, de salarii și de personal, premierul grec Alexis Tsipras a contra-atacat vineri, semnând un acord de colaborare cu Rusia

Moscova şi Atena au semnat un acord pentru gazoductul Turkish Stream, care este noul proiect avut in vedere de  Gazprom dupa ce South Stream a fost abandonat in urma presiunilor pe care Bruxelles-ul le-a facut asupra Bulgariei și Ungariei.

În replica, Gazprom vrea să construiască o conductă submarină cu o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi pentru transportul de gaze naturale din Rusia spre Turcia. Turkish Stream va traversa Marea Neagră pentru a ajunge până la granița dintre Turcia și Grecia, de unde urmează să ajungă la consumatorii din sudul Europei.

Prezent, alături Vladimir Putin la Forumul economic international organizat la Sankt Petersburg, Tsipras a declarat că «Uniunea Europeana trebuie să se întoarcă la principiile ei de baza: solidaritate, democrație și justiție sociala».

El a criticat din nou politica de austeritate pură și dură care «nu duce nicăieri».

În mod metaforic, Tsipras a sugerat că Grecia nu este dispusă să facă orice sacrificiu ca să rămână in euro: «Ne aflam in mijlocul unei furtuni, dar suntem un popor care știe să se descurce pe mare și nu ne sperie furtuna și nici posibilitatea de a descoperi noi oceane și de a ajunge în porturi mai sigure»

Desi Grecia a respectat fidel pana acum sanctiunile economice si politice impuse Rusiei de catre Bruxelles din cauza crizei din Ucraina, Tsipras a condamnat din nou aceste sancțiuni declarând : «Criza din Ucraina a creat o nouă sursă de destabilizare în inima Europei și a deschis un nou ciclu al unui Război Rece perimat, care ne-a dus la un nou cerc vicios al retoricii agresive, al militarizării și al sancțiunilor».

Atena nu a facut nicio cerere oficiala de ajutor financiar catre Moscova, dar vicepremierul rus Arkadi Dvorkovici a declarat, vineri, că «vom sprijini orice decizie care va fi propusă de Grecia și de către partenerii noștri europeni. Prioritare pentru noi sunt proiectele investiționale și comerțul cu Grecia. Dacă va fi nevoie de ajutor financiar, noi vom examina această problemă». Și a adăugat : «prioritatea pentru noi este o Europă stabilă și o Grecie stabilă. Vom sprijini în orice mod posibil rezolvarea crizei financiare elene».

Dincolo de retorica deliberat echilibrată, Moscova nu poate să nu incerce să profite de fisurile vizibile care au aparut în construcția comunitară.

De mai multe luni europenii acuză Grecia că a devenit «un cal troian al Rusiei» in interiorul UE, asa cum au acuzat și Ungaria că ar fi tot « un cal troian al Rusiei ».

Cine are atâtia « cai troieni » în cetate poate ar trebui să se gândească dacă nu cumva a lasat el însusi prea multe porți deschise !

Adevarul este că polemica din jurul «Grexit»-ul ui a ieșit cu mult în afara calculelor economice și a intrat pe teritoriul ambițiilor politice.

Exact acele ambiții de care incearcă să profite Rusia jucând cartea moderației într-un « dialog » care nu mai este de mult moderat.

Dacă ar fi vorba doar de calculul economic, bunul simț ar spune că cele peste 80 de miliarde de euro pe care le-ar pierde Germania dacă Grecia intră in faliment, împreună cu cele 40 de miliarde de euro pe care le-ar pierde Franța și cele 130 de miliarde de euro pe care le-ar pierde Banca Centrală Europeană , fac în total 250 de miliarde, adica 75% din datoria externă de 320 de miliarde pe care Atena a acumulat-o.

Ar fi mult mai rentabil pentru creditori să accepte o reducere si apoi o re-eșalonare a datoriei Greciei decât să hotărască să piardă toți banii numai pentru a-i pedepsi pe greci pentru că refuză să capituleze fără condiții.

Dar, așa cum a remarcat pe bună dreptate (din pacate) Alexis Tsipras, în prezent în UE discutia nu mai este despre solidaritate și justiție socială, ci despre  austeritatea văzută ca panaceu universal.

Austeritatea cu orice preț, chiar cu prețul unui foarte posibil  « început al sfârșitului » pentru moneda euro și pentru constructia europeană în ansamblu perpectivă pe care (culmea) o considera plauzibila chiar și Christine Lagarde.

Situatia este cu atât mai stupidă cu cât un raport intern elaborat chiar de experții FMI  în 2013 arată că mare parte din soluțiile impuse Greciei de Fond și acceptate și aplicate ca atare de către guvernele anterioare de la Atena au fost…..greșite.

Într-un interviu acordat presei românești în timpul recentei vizite la București, președintele Portugaliei declara că « ne-am câștigat dreptul de a nu fi de acord cu FMI » recunoscând astfel, explicit, că soluțiile impuse de Fond țării sale au fost, cel puțin în parte, greșite.

Ei bine, Grecia dorește să nu fie de acord cu FMI chiar dacă nu « și-a câștigat acest drept», așa cum au facut-o portughezii.

Adevărul este întotdeauna la mijloc și, în fond, dacă Parisul a meritat o liturghie catolică pentru care un rege protestant a trecut peste orice mândrie și ambiție personală (și foarte bine a făcut ), oare unitatea europeană nu merită o  vecernie grecească ?