Ti-e dor de o carte buna? Citeste recomandarea pentru acest week-end!

Articol de Stefania Grigore, 20 iunie 2015, 10:39

O carte pe care nu ar trebui sa o lasati necitita mai ales daca va place istoria este „Trei ani in Romania 1870-1873”, de fapt jurnalul sederii in tara noastra a lui James William Ozanne, aparut in traducerea Iuliei Wladimirov la editura Humanitas.

Autorul, membru al unei vechi familii engleze, a fost o figura de prim plan a corpului corespondentilor de presa de la Paris  in perioada 1882-1912 cand a condus ziarul „Daily Telegraph”. Era initiat in culisele politicii externe britanice si avea legaturi stranse cu cercurile diplomatice pariziene.

Volumul „Trei ani in Romania 1870-1873” este rezultatul experientei pe care a trait-o la Bucuresti in aceasta perioada cand a ocupat un post la consulatul britanic.

Era o perioada framantata a istoriei  cand Europa era prinsa in fierberea Congresului de la Berlin, dupa ce urmarise cu sufletul la gura Razboiul Ruso-Turc, cu temerea ca avea sa degenereze intr-un nou conflict continental de amploarea Razboiului Crimeii. Daca noi vedem aceste evenimente astazi ca un pas inainte spre independenta popoarelor balcanice in acea vreme Europa Occidentala le privea cu ingrijorare.

Intorcandu-ne insa la jurnalul lui James William Ozanne  acesta face o descriere amanuntita a lumii moldo-valahe in mijlocul careia si-a petrecut trei ani. La inceput ne spune ca a acceptat sa vina aici din plictiseala si dorinta unei schimbari nestiind nimic despre aceasta tara nou formata, si care era nu doar pentru el ci pentru majoritatea europenilor din Occident o „terra incognita”.  Va gasi aici multe lucruri care il vor soca, il vor contraria dar si multe care ii vor placea. De altfel subliniaza ca cine doreste sa se mute chiar si temporar in Romania trebuie sa cantaresca bine inainte aceasta decizie si explica de ce:

„Oricat de mult le-ar displacea, tara are o putere de atractie care nu poate fi descrisa”.

Exista multe lucruri, pe care, la prima vedere pare a le critica dar, care, de fapt doar il mira si pe care doreste sa le descrie cat mai fidel pentru cititorul din tara sa, cum ar fi lipsa unei clase de mijloc, saracia si viata grea a taranilor care ii trezesc compatimire dar si  luxul celor bogati care nu ratau ultima moda de la Paris. De asemenea, este oarecum intrigat ca romanii puteau divorta si se puteau casatori de patru ori (atat permitea biserica) iar cei divortati nu erau exclusi din societate asa cum se intampla in alte tari iar aici da o seama de exemple care probabil fusesera in societatea bucuresteana barfe ce facusera ocolul multor saloane.

Vorbeste de asemenea despre superstitii, obiceiul romanilor de a-si sarbatori ziua numelui cu ocazia comemorarii diferitilor sfinti, ceea ce in Anglia precis nu se intampla. Vorbeste si despre dueluri, petreceri, nu foarte buna organizare a timpului de munca, modul in care este organizata tara si cum se face politica.

Exista si lucruri despre care vorbeste cu mare admiratie cum ar fi frumusetea femeilor de aici si marinimia romanilor, indiferent de cat de bogati sau cat de saraci sunt.

Iar daca ar fi sa facem o suma a celor descrise de el probabil ca a parasit cu greu Romania si nu a uitat-o niciodata. Descrierea lui are o savoare pe care rar o intalnesti in jurnalele de calatorie iar unele situatii descrise par a fi luate chiar din zilele noastre.

Toate acestea  si, desigur si alte detalii  din cartea lui James William Ozanne va vor face sa nu o lasati din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina.