Infailibilitate și infailibli

Articol de , 12 iulie 2015, 09:50

Nu știu care vor fi rezultatele summit-ului UE care va hotărâ soarta Greciei.

Probabil că se va încheia cu bine dacă este să judec după reactiile din presă și din lumea politică apărute dupa ultimele propuneri făcute, joi, de Atena.

Reacții care, traduse într-un limbaj neacademic, ar suna ceva de genul « Uite-i că s-au intors la noi cu coada între picioare, mama lor dă greci » sau de genul « Ce credeau ei, că sunt mai cu moț? Bine le-au facut că i-au pus cu botu’ pe labe ».

Este evident că Grecia a făcut prea mult timp prea multe greșeli și că trebuie să plăteasca pentru ele. Cred că și grecii sunt convinși de asta.

Dar ce mi se pare mie grav este că aceste reacții scrâșnite sunt o dovadă că unii (mulți) se revoltă împotriva ideii insăși că cineva care nu este o mare putere a avut nu doar curajul să încerce să respingă rețetele economice impuse de marile puteri, dar a avut și curajul (pe care unii l-au considerat inconștiență) să se lupte aproape până la ultima suflare ca să-și justifice această respingere.

Timp de 45 de ani am fost fortați să credem în Farul călăuzitor de la Răsărit și asta ne-a dus la exasperare. De ce am avea, acum, nevoie de Farul călăuzitor de la Apus ?

În orice teorie, și mai ales în cele economice, din păcate, exista un sâmbure de adevăr, dar și un sâmbure de greșeală. Mi se pare o greșeală absolută să crezi că cineva, oricine, sau orice ar fi acel Cineva, deține adevărul absolut.

Nu sunt economist, dar prea mulți oameni foarte inteligenți din toată lumea critică rețetele-șablon impuse de FMI pentru ca un om cât de cât lucid să continue să dea credit orbește acestor rețete.

Și, în fond, nu văd de ce simt unii nevoia să înlocuim alinierea (impusă!) la teoriile economice marxist-leniniste, aplicate fără discernământ, cu alinierea (benevolă!) la alte teorii economice, aplicate tot fără discernământ.

Nu putem pur și simplu să gândim cu capul nostru și, mai ales, să avem încredere că putem gandi cu capul nostru?  Chiar cu riscul de a greși și/sau cu riscul de a-i supăra pe puternicii momentului.

În fond, ce se întâmplă acum este că ne auto-disprețuim capacitatea de a raționa preferând să adoptăm, pe nemestecate, raționamentele altora.

Un ministru portughez, intervievat de presa românească, declara că «ne-am câștigat dreptul de a nu fi de acord cu FMI» recunoscând astfel că cel puțin o parte din ceea ce a trebuit să accepte Portugalia de la FMI a fost greșit.

L-aș intreba pe ministrul portughez : De ce ați acceptat ceva ce stiați că este greșit ?  De teama răzbunării, sau pur și simplu din comoditate ?

E adevarat că este mai comod să umbli cu șabloane (nu te doare capul, le ai gata fabricate, sunt acceptate, le-au mai folosit și altii etc. etc.), dar umblând cu șabloane nu se progresează. Niciodată.

Este fascinant să privești dezbaterile între economisti, finanțiști, analiști etc. etc, la televizor. Constați că, în foarte mare parte, gândirea economica, astăzi, în Europa (pentru că in America situatia este, din  fericire, complet diferită) nu mai reprezintă încercarea de a găsi răspunsuri noi, soluții noi, ci se rezumă la efortul de a justifica de ce trebuie să ne aliniem la ceea ce au gandit, acum mulți ani, altii, pe care îi considerăm infailibili.

Cu ochii ațintiți catre Grecia, presa, și cea autohtonă și cea internațională, a ignorat cvasi-total reuniunea BRICS, din Rusia, unde s-au pus oficial bazele unei noi bănci globale de dezvoltare și a unei noi politici globale de dezvoltare.

Puținele titluri pe care le-am citit pe acest subiect sunau cam așa : «Rusia și China împotriva restului lumii» trecând cu premeditate sub tăcere că acolo mai erau prezente și Brazilia și India și Africa de Sud, țări care nu pot fi acuzate nici de reminiscențe imperialiste, nici de ambiții neo-comuniste.

BRICS reprezinta, în fond, o incercare a a fonda o Mișcare de Nealiniere  Economică așa cum în anii ’60 sau ’70 ai secolului XX au fost țări care au încercat să scape de dominația celor două blocuri, fondând Grupul Țărilor Nealiniate.

La vremea respectivă pariul politic a eșuat, polarizarea ideologică era mult prea puternică.

S-ar putea ca și pariul economic BRICS să eșueze, dar ar fi mare păcat!

Fie și din simplul motiv că nimic nu este mai periculos pentru progres  decât impresia infailibilității unora, alimentată de dorința (justificata, dar numai până la un punct) a altora, de a se pune la adăpostul acestei presupuse infailibilități

Când scriam editorialul mi-a venit în minte refrenul  din excelentul cantec « La mauvaise reputation » (Proasta reputație) al lui Georges Brassens: «Mais les braves gens n’aiment pas que/ L’on suive une autre route qu’eux». În traducere: «Oamenii respectabili detestă ca cineva să urmeze alt drum decât al lor».

Iar noi, în UE, suntem cu toții oameni respectabili.