Cum a fost prima zi de şcoală pentru artişti?

Articol de Sabina Lapadatescu, 14 septembrie 2015, 16:16

Ca la orice început de şcoală, şi artiştii devin nostalgici când se gândesc cum i-a marcat prima zi, cum şi-au făcut prieteni şi cum au rămas cu multe amintiri din acea perioadă.
Artiştii HTag PR s-au pus la depănat amintiri şi ne-au mărturisit care sunt poveştile lor din timpul şcolii.

Alex Velea, cu o memorie proaspătă, mărturiseşte: “Îmi amintesc cu drag de prima zi de şcoală şi nu cred că o să o uit vreodată. Ţin minte că deja trecusem prin experienţa „grupei mari pregătitoare” şi de-abia aşteptam să aplic ce învățasem:) Părinţii au ştiut să mă motiveze mereu, să-mi explice fel de fel de situaţii şi tocmai de-aia n-am avut probleme în a ma acomoda foarte repede cu colegii şi doamna învățătoare:) Doamna Briciu este cea care mi-a fost mentor în primele două clase. Apoi a urmat domnişoara Gulian Aurelia, pe care o plăceam „în secret”:) Le salut şi le mulţumesc că mi-au îndrumat primii paşi către educaţie”.

Rashid povesteşte: “Ştiu că am fost foarte emoţionat şi nu prea am dormit în noaptea de dinaintea primei zile de şcoală. După fiecare vacanţă, aveam un sentiment contradictoriu, parcă voiam să mai stau acasă, dar în acelaşi timp îmi era dor de anturaj, colegi şi pauze :)) În fiecare nou început de an mi se părea că am mai crescut un pic, că sunt aproapre mare şi că trebuie să am o atitudine mai serioasă (toată povestea dura maxim 10 minute, până îmi dădeam seama că de fapt trebuie doar să învăţ mai mult decat în anul precedent)”.

Lariss îşi aminteşte cu acurateţe prima zi de şcoală, după cum zice: “Era o zi de toamnă, fără soare şi eu eram foarte curioasă de tot ce se întâmplă în curtea şcolii. Ţin minte că eram foarte cuminte. Oricum, aşteptam cu drag orice început de şcoală”.
Mai mult, Lariss povesteşte şi de lucrurile care i se păreau ciudate la şcoală: “Fiind la cursurile de vioară, profesoara noastră era mereu cu unghiera după ea şi ne tăia unghiile. Tare ciudat mi se părea, chiar şi acum când mă gândesc.”

Boier Bibescu, artistul înarmat tot timpul cu glume, are numai amintiri hazlii din perioada şcolii: “Prima zi de şcoală a fost o zi normală, nu am plâns, nu am fugit. Ba chiar m-am distrat :)) Am scos uşa de la baie din balamale şi mă plimbam cu ea pe coridor. Acum că am cresut şi privesc în urmă, mi se pare ciudat stresul şcolii. De ce era atâta panică înainte de teze, examene, când putea să fie aşa simplu?”

Mădălin Farc, cel mai tânăr coregraf român, adaugă: “Nu mi-a placut deloc prima zi de şcoală, ţin minte că am plâns mult. Dar apoi, abia aşteptam începuturile de şcoală. Cel mai ciudat lucru păreau uniformele, mai ales că erau alese atât de prost culorile ţi stilul, simţeam că ne îmbătrâneau foarte mult. Aaa, da, nici controlul temelor nu-l înţelegeam şi nici pedeapsa să stai la colţ cu mâinile ridicate.”

Septimiu Urzică, vocalistul trupei The dAdA, nu are cum să uite vreodată prima zi de şcoală: “Din păcate nu am prins prima zi de şcoală în clasa întâi, din cauza unui accident. Aşa că prima mea zi de şcoală a fost abia în octombrie când mi-am revenit şi am putut să merg 🙂 Mi-au placut începuturile de an şcolar pentru că mă întâlneam cu colegii, plus că aveau o emoţie specială, un fel de entuziasm combinat cu puţina frică de necunoscut”.

Shift, cu zâmbetul pe buze, povesteşte: “Ţin minte că abia aşteptam să se termine prima zi de şcoală, să ajung acasă. Recunosc că aşteptam cu drag să înceapă vacanţa şi nici nu voiam să aud de septembrie. Cel mai ciudat lucru de la şcoală mi se părea ideea de turmă, eram învăţaţi să facem acelaşi lucru. Unul dintre profii de care îmi amintesc des este şi cel care mi-a spus “Istrate, tu nu o să ajungi departe”. Chiar dacă atunci mă descurajau, iată că mai tarziu m-au stimulat vorbele lui şi am facut şi un hit din ele”.

Liviu Teodorescu are numai amintiri frumoase cu privire la şcoală: “Îmi amintesc cu plăcere prima zi de şcoală. Ţin minte că mă uitam de jur împrejur să găsesc cea mai frumoasă colega, să mă aşez cu ea în bancă. M-am îndrăgostit de o fată care mi-a propus atunci, în clasa 1, să ne căsătorim şi să facem copii. Răspunsul meu a fost ”Da”. Cel mai ciudat lucru mi se părea salutul de la începutul orelor de curs. Profesorul spunea “Bună ziua” şi noi răspundeam în cel mai plictisit şi lent mod posibil “Bună ziuaaaaaaaaaaaa”. La un moment dat am făcut din asta o modalitate eficientă de a-i enerva pe profesori”.

Kamara, şcolit în două locuri, România şi Guineea, povesteşte: “Îmi aduc aminte prima zi de şcoală în Guineea, la 8 ani. Eu nu voiam să rămân în Guineea, toţi prietenii mei erau aici, în România. Aşa că am început să plâng şi să mă lamentez să nu mă lase acolo la şcoală. Proful mă întreba cum mă cheamă, iar eu îi spuneam doar “România”. Şi uite aşa pentru o perioadă, porecla mea în clasă a fost România”.

Karie, unul dintre artiştii Golden Boy Society, recunoaşte: “Am fost un tocilar până în clasa a VIII-a, singura dată când am plecat de la şcoală a fost pentru că îmi era foame”.

Dacă pentru artiştii mai sus menţionaţi şcoala este o amintire plăcută, Lino şi Mario Fresh încă se bucură de momente de neuitat pe băncile liceului.

Lino a intrat pe ultima sută de metri, mai ales că îl aşteaptă examenul de Bacalaureat: “În prima zi de şcoală l-am sunat pe tata de 100 de ori. Dar m-am obişnuit imediat, aşa că abia aşteptam începuturile de an şcolar, mi se făcea dor de colegi, de zilele de şcoală şi de emoţia de dinaintea testelor”.

Mario Fresh, elev în clasa a X-a, spune: “Parcă ieri a fost prima zi de şcoală. Îmi amintesc că am mers cu părinţii mei şi că eram foarte curios, le puneam zeci de întrebări. Doamna învățătoare Chișcă m-a condus la bancă şi mă uitam la ai mei foarte încântat de locul meu, de bancă, de scaun, de tablă, de tot. Mi-a placut”.