Bomboane, desene animate si…urlete!

Articol de , 22 septembrie 2015, 19:43 / actualizat: 23 septembrie 2015, 23:48

Echilibrul emotional al unor copii distrus de nepasarea celor care ar trebui sa ii educe!

Va povestim despre o intamplare petrecuta intr-o capitala europeana, in secolul 21 la o gradinita de stat din sectorul 6 al Capitalei!

Colega noastra Andreea Erhan a mers la gradinita in cauza sa ceara un punct de vedere, insa poarta avea lacatul pus, iar portarul i-a transmis ca doamna directoare lipseste din unitate.

A cerut sa stea de vorba si cu doamna educatoare insa i s-a spus de catre aceeasi persoana ca nu face parte din colectivul acelei gradinite.

Iata cum s-au desfasurat evenimentele in cele cateva zile de colectivitate ale unei fetite:

Luni, 14.09.2015, a fost prima zi de gradinita a micutei Delia (caci despre ea este vorba) – in grupa mica, step-by-step.

In momentul in care parintii au dus-o acolo aproape alerga de nerabdare sa mearga la copii.
Ii plac foarte mult copiii, asta pentru ca parintii au dus-o mult timp la locurile de joaca, au invatat-o sa fie pe cat de independenta se poate, astfel incat sa nu sufere ca o vor lasa la gradinita si nu va fi langa cineva cunoscut.

La fiecare treapta a scarii pe care o urca scotea cate un chiuit de bucurie.
Ironia a facut ca doamna educatoare sa fie pe hol chiar in acel moment si, foarte curioasa sa vada cine ar putea sa chiuie de bucurie pe scari, a spus mirata “E bine ca unii mai si chiuie, ca nu plang cu totii!”.

Mamica a stat de vorba cu Delia mult legat de inceperea gradinitei, cea care ar trebui sa fie responsabila de educare si impartasire a primelor notiuni, ii spusese ca ei (parintii) vor pleca acasa, iar ea va ramane acolo la copii cu Doamna, ca va fi frumos, ca se va juca acolo cu altii de varsta ei si orice lucru va avea nevoie sa ii ceara Doamnei, de exemplu sa isi faca nevoile la baie, sa bea apa si asa mai departe.

In prima zi, mamica fetitei a ajuns la gradinita, a schimbat-o pe hol la bancute, a intrat in sala cu ea, era foarte vesela, entuziasmata a inceput sa se joace si a intrebat-o daca poate pleca, iar micuta a raspuns ca da, a spus “Pa mami, pa tati, ne vedem mai tarziu!” .

Parintii au adus la gradinita si un colacel reductor pentru toaletele de adulti instalate in baia copiilor.
De ce anume intr-o gradinita erau instalate scaune pentru adulti si cum de a primit voie gradinita sa functioneze in felul acesta nu se stie…
Din ce li s-a spus parintilor, fiecare copil trebuia sa aduca colacelul sau de acasa, altfel fiind pus direct pe colacul mare de toaleta si obligat sa stea acolo cum poate sau cum nu poate…
Ca atare parintii au mers si i-au spus ingrijitoarei ca au adus colacel si au intrebat-o daca il pot lasa in baie, prima reactie fiind negativa…“Nu, nu trebuie nimic! Pentru ce?! Ii tin eu!!! Merg eu cu ei la baie!”

Asta in conditiile in care toaletele sunt foarte inalte si evident ca nu ar putea sa urce singuri, daramite sa mai si stea acolo…

Parintii au incercat sa ii explice inca odata ca este vorba despre un colacel reductor care se pune peste colacul pentru adulti, iar ingrijitoarea raspunde:  “A, da, e bun, lasati-l acolo in baie!”.

Dupa cum povestest mamica Deliei, l-a pus pe primul vas de toaleta din incapere, din cele 6, dupa care a plecat.

Intamplarea a facut ca pe la ora 11 a primit un telefon de la un angajat al gradinitei, pe care il cunostea din vedere (un angajat care nu avea nicio treaba cu personalul didactic, ci mai degraba cu cel tehnic) sa ii spuna ca a trecut pe hol pe langa sala si a auzit plansete, a intrat si a vazut ca plangea Delia, de spaima plansetelor unui baietel care plangea foarte tare si ca nu a reusit sa o linisteasca prea curand, ca a si vomat si apoi s-a mai linistit, abia dupa ce a reusit el sa il convinga pe baietel sa nu mai planga, intrebandu-l “Ce esti tu? Baiat sau fata? “, dupa care a adaugat ca doamna educatoare i-a spus: “Aaa, pai daca esti tu aici, atunci eu pot sa ma duc sa beau o cafea!” iar cand acesta a vrut sa plece din sala, Delia nu il lasa sa plece, se tinea cat putea de el.
Intrebarea mamicii a fost una cat se poate de normala: Cine avea acesti copii in grija? Adica un om angajat pe alta functie, care are alte sarcini de indeplinit a putut sa-si faca mila de acesti micuti ca plangeau si educatoarea nu?! Ba mai mult se bucura la gandul ca ar fi putut pleca eventual la o cafea?!

Cand au luat-o pe Delia de la gradinita la ora 13:00, educatoarea si ingrijitoarea i-au spus asa: ”A mancat FOARTE putin, a plans si a vomat de 3 ori si apoi a adormit cu capul pe masa in sala!” – raport sec. Concluzia pe care a tras-o doamna educatoare a fost ca “Este FOARTE mica, de-asta!”.

Vorbim despre un copil care va implini in luna noiembrie 3 ani, iar in regulament este mentionat la criteriile de admitere la gradinita ca trebuie sa aiba 3 ani impliniti pana la 31 decembrie 2015.

Vorbim despre un copil care mananca singur (chiar daca mai greu), care merge singur la toaleta si care era dornic de socializare si de intalnirea cu DOAMNA!

Mamica a mai pus o intrebare cat se poate de fireasca in asemenea conditii si anume daca micutii au fost scosi la joaca, iar educatoarea i-a dat un raspuns care a socat-o : “Sunt prea mici, ca nu s-au “acomodat”.

Pai cu ce sa se acomodeze?! Cu o sala in care unii plang isteric si nimeni nu pare miscat in vreun fel de acest lucru si nici nu exista vreo intentie de a-i calma, linisti?!

Fireste ca si Delia se speria si incepea sa planga, lucru care, in aer liber cu siguranta nu ar fi avut acelasi impact si poate multi dintre cei ce plangeau, daca ar fi fost afara, nu ar mai fi plans.

Seara, Delia s-a plimbat prin casa dintr-un capat in altul si spunea “Nu mai vreau desene, nu mai vreau desene! “ – ea care de regula isi roaga parintii sa o lase sa se uite la desene. Din nou mamica i-a adresat o intrebare, iar aceasta a fost daca doamna educatoare le-a pus desene, iar micuta a raspuns ca da, dupa care a adaugat, citez “Uite, nu mai e ciocolata, au mancat copiii toata ciocolata!”

Mamica a simtit din nou nevoia sa o intrebe daca doamna le-a dat ciocolata, iar micuta a raspuns ca DA!

Marti, pe 15.09.2015 parintii au dus-o iarasi la gradinita. Cand a ajuns la trepte, Delia a vrut sa se intoarca si a inceput sa spuna: “Nu mai vreau la gradinita, vreau acasa!” Ea care vrea mereu oriunde numai acasa nu! A trebuit sa i se spuna ca va fi frumos, sunt copii acolo, se va juca cu ei, va papa cu ei, va face nani cu ei si apoi mami si cu tati vin sa o ia acasa si vor merge impreuna la plimbare in parc.

A incantat-o cel mai probabil doar faptul ca la sfarsitul zilei avea sa mearga si in parc, si resemnata a continuat sa urce scarile.
Mamica a rugat-o in mod expres pe doamna educatoare sa o sune daca se intampla ceva, ca sa mearga sa o ia.

Cand mamica i-a spus Deliei ca pleaca, micuta a inceput  sa tremure si a intrebat-o “Mami, mai stai putin, putin?”.

Mamica impresionata, fireste ca a ramas alaturi de copilul sau pana s-a mai linistit, iar in tot acest timp educatoarea ii spunea sa plece „ca asa se face”!

Mamica mi-a povestit ca erau multi copii care plangeau si cu toate acestea nimeni nu se stresa pentru ei.

Mama mi-a mai povestit despre un baietel care statea pe scaun la biroul doamnei educatoare foarte suparat, iar la un moment dat s-a dat jos de pe scaun si a inceput sa planga, iar educatoarea in loc sa fie ca o mama si in acelasi timp ca un pedagog sa incerce sa il calmeze a inceput sa strige la el sa treaca inapoi pe scaun si sa pazeasca telefonul de pe birou ca in cazul in care suna “maica-sa” sa raspunda, iar daca nu va fi langa telefon cum sa mai vorbeasca cu ea?!

Va inchipuiti ca nu avea sa sune nimeni, ma intreb cat de mare i-a fost dezamagirea sarmanului baietel cand a vazut ca avea sa treaca toata ziua si mama lui tot nu ar fi sunat?

Dupa acest incident, mamica a luat-o pe Delia si a mers cu ea la o masa sa ii dea ceva de desenat. Va inchipuiti ca micuta si-a revenit si a inceput sa fie mai vesela?! Intr-un final mamica s-a decis sa plece cu toate ca putea observa cu ochiul liber cat de speriata era Delia!

Nu a primit nici un telefon, a venit sa o ia la 16.30, iar  cand a ajuns acolo a vazut ca fiica dumneai statea la o masuta impreuna cu inca vreo 4-5 copii, toti fiind foarte foarte suparati. Doamna educatoare statea la biroul ei, in celalalt capat al incaperii, ignorandu-I pur si simplu pe cei mici, iar ingrijitoarea  cand a vazut-o  s-a dus glont la Delia, prin spatele ei, a smuls-o efectiv de pe scaun si a trantit-o in picioare, spunand “Na, uite ca a venit!”.

Delia era mai mult moarta decat vie, iar mamica mi-a declarat ca nu exagereaza cu nimic cand spune ca nu a vazut-o in asa hal NICIODATA, nici macar cand a fost extreme de bolnavioara!

Avea ochii cazuti, buzele crapate si exfoliatesi extreme de deshidratata. Mamica spune ca cel mai probabil daca i-ai fi dat un bobarnac ar fi cazut din picioare. Era lesinata de foame, sete si plans !

A intrebat-o pe ingrijitoarea “Ce s-a intamplat?” I s-a raspuns pe un ton de repros, foarte intepat: “A mancat foarte putin, a plans de-a rupt, n-a vrut sa doarma, Vai ce ne-am mai chinuit cu ea!!! Si apoi a facut pipi pe ea in somn si s-a trezit si n-a mai vrut sa doarma!”.

Potrivit mamei, educatoarea in loc sa reactioneze ca un bun pedagog ce este, a avut o reactie neasteptata: “De acum sa veniti mai repede sa o luati, sa veniti pe la 4 fara un sfert!” – programul de luat copiii la aceasta gradinita fiind intre 4 si 5 jumatate. Si apoi adauga iar, parca obsesiv:” Este foarte mica, de-asta!”

A gasit-o imbracata cu bluza de la pijama si pantalonii cu care o lasase dimineata, murdari, si fara chiloti pe ea. Cu toate ca parintilor le-au fost cerute 2-3 schimburi! Pantalonii de pijama si chilotii uzi erau in dulapul altui copil, le-a gasit apoi si a inteles ca din greseala. Erau alte aspecte insa care nu erau acceptabile.

Mamica mi-a spus ca Delia acasa niciodata nu face pe ea in somn! A plecat de acolo si fiica dansei efectiv nu mai stia cum sa mearga in picioare, era blocata psihic. Ii venea sa planga uitandu-se la ea insa s-a abtinut cat a putut sa nu planga.

Au plecat direct in parc, iar micuta a mancat tot ce mamica avea la ea: o bucata destul de mare de placinta cu branza, un iaurt, o sticla de 500ml cu apa, o caserola plina de pepene. Era efectiv lesinata de foame si deshidratata.
A treia zi n-au mai dus-o, iar motivul explicat de mamica a fost ca risca sa o i-a direct cu ambulanta de acolo.

Acasa parintii au intrebat-o ce au mancat copiii la gradinita, iar ea a raspuns ca lapte cu cereale. Au intrebat-o daca a mancat si ea, a zis ca da. A intrebat-o daca a mancat tot, s-a uitat la mama parca cu parere de rau si n-a raspuns nimic. Mamica a insistat intreband-o daca mult sau putin, iar Delia a zis ca putin. A intrebat– o daca data viitoare va manca mai mult si i-a zis: “A luat doamna farfuria!” Deci ea ar mai fi mancat…dar ce?!
In timpul noptii a avut cosmaruri, toata noapte a strigat in somn “Nu vreau, nu vreau, nu vreau!” si a plans, a suspinat, toata noaptea in somn.

Joi, in a patra zi, au dus-o din nou la gradinita spunand ca vrea sa mai incerce odata si ca poate va fi mai bine astazi. A plans tot drumul ca nu vrea la copii. A ajuns acolo la 9:10-9:15 minute, drumul fiind foarte aglomerat. Li s-a  reprosat ca fetita trebuie adusa mai devreme, ca mancarea se arunca, ca nu au voie sa o pastreze.

Mama micutei a rugat ingrijitoarea, daca, in cazul in care observa ca nici astazi nu mananca nimic, ar putea sa ii dea macar cateva linguri, cat sa nu lesine pe acolo de foame. Reactia a fost: “Nu, nu pot! Eu nu am timp de asa ceva, mai am o clasa!” A intrat in sala ducand probabil mancare Deliei inauntru, si dupa care a iesit val vartej doamna educatoare: “Noi aici nu hranim copii! Daca mananca singura, bine, daca nu, LUATI-O ACASA!” Mamica i-a raspuns ca: ”Delia mananca singura, dar ii ia mult timp sa termine din farfurie, dupa cum am scris si in caracterizarea pe care ne-ati cerut-o!”. Educatoarea spune: “Nu-i problema! Aici avem tot timpul din lume, oricum asa incet mananca toti!” – Lucru care nu e adevarat!!!!!

Dupa cum am spus, cele doua au ajuns cu putin dupa ora 9 si deja nu mai aveau nimic pe mese!

Doamna educatoare a apucat-o pe Delia de mijlocul antebratului si a tras-o pe usa in sala, spunandu-i mamei: “Mai bine plecati acum!”, tragand si usa dupa ea. Delia a inceput sa planga, mamica nu s-a lasat si a tras de usa intrand cu ea in sala. Ceilalti copii pareau sa fi mancat deja. Si totusi au adus pentru Delia o felie de paine pe care erau CATEVA firimituri de branza intr-o farfurie de tabla, cum nici cainele din curte nu are si o cana de tabla ce arata mai rau ca cele de la cazarma, indoita ca vai de ea cu UN DEGET de lapte pe fund!!! Asta se intampla cu toate ca hrana este platita de parinti.

Copilul mananca dimineata acasa o omleta mare cu branza si rosii, o felie de paine si o cana plina cu lapte cu miere. S-a apucat micuta sa manance cu toate ca era terifiata de gandul ca ramane acolo, incepuse sa planga cu painea in gura. A incercat sa o linisteasca si s-a mai calmat un pic.
In acest timp, mamica a putut observa cum se purta doamna educatoare cu cei mici. Unii plangeau, iar dansa urla la ei: “ Nu mai plange! Ti-am spus sa nu mai plangi!” moment in care cel mic abia ridica privirea speriat inspre educatoare, iar in momentul in care dadea cu ochii de fata ei, incepea sa planga si mai rau, dupa care le-a pornit televizorul pe desene. Apoi a scos o punga de bomboane si a inceput sa imparta la copii ca sa taca, sa nu mai planga, cu coada ochiului uitandu-se cu teama inspre ea, asta pentru ca cel mai probabil uitase ca se afla si dansa acolo.

A intrebat-o daca va face niste activitati cu ei, daca le pune o muzica, sa danseze, sa faca un joc si sa mai uite si ei de una, de alta, de faptul ca parintii nu sunt langa ei. Raspunsul doamnei educatoare a fost unul halucinant: “Aaaaa, nu! ASTIA plang! Ce sa faci cu ei daca plang?! N-ai ce activitati sa faci cu ei!”
Unii se jucau singuri cu cate o jucarie, altii plangeau, nimeni sa se ocupe de ei. Doamna educatoare se plimba rece si distanta printre copii si mai urla din cand in cand la cate unul pe care il pufnea plansul din senin. Din pacate a continuat sa ii spuna mamei ca : “Delia e prea mica de gradinita si de-asta plange! S-au facut niste studii si varsta optima la care trebuie adus copilul la gradinita este 3 ani, NU inainte!” Si a inceput sa ii arate cu dezgust, cu o lipsa de respect totala fata de cei mici: “Uite, ASTA plange! Plange pentru ca e mic! Are aceeasi varsta ca Delia! Uite ALA plange, nici ALA n-are 3 ani impliniti, de-aia plange, ca e mic! Eu le-am spus parintilor, LUATI-I ACASA! si aduceti-i DUPA ce fac 3 ani! 3 ani e varsta optima pt gradinita! Uite ALA nu plange, pt ca e mai mare, astazi e prima lui zi si dupa cum puteti observa n-are nici o treaba!” .

Si  Delia era foarte bine si maxim de entuziasmata in prima zi. Parintii fetitei considera ca toata munca lor, tot ceea ce s-au straduit sa cladeasca in atata timp, doamna educatoare a reusit sa distruga in numai 2 zile.

Mamica a continuat sa aiba o discutie cu doamna educatoare in speranta ca va putea sa inteleaga ceva spunand ca “Delia face 3 ani in 2 luni, credeti ca in 2 luni se schimba ceva in dezvoltarea ei atat de mult?” Si de aceasta data raspunsul pedagogului a fost unul pe masura: “Daaaa! Se schimba!“ apoi urla tare la un copil: “Da-te jos de acolo!” – un copil, se urcase pe un stativ langa geam, sala avand vreo 6 geamuri imense larg deschise, fara gratii, la etajul 1. Mama micutei a spus ca daca acel copil era ceva mai ambitios, avea timp sa sara de 10 ori pe geam pana ajungea doamna educatoare la el.

In cele din urma mamica a reusit sa o linisteasca pe Delia, i-a dat doamnei educatoare pijamalele curate si a plecat.

Mamica a ajuns acasa, s-a invartit pentru ca nu avea stare si inca era socata de cum erau tratati copiii in prezenta sa, dupa care a plecat intr-o mare graba inapoi la gradinita, hotarataa sa isi iau copilul acasa definitiv.

A urcat la etaj si a gasit-o pe doamna educatoare cu o doamna careia i se adresase cu doamna directoare (cu toate ca dumneai stia ca alticineva ar fi directorul unitatii), stand la taifas pe hol, unde sunt bancutele de schimbat copiii. A urcat si a salutat, iar educatoarea ii raspunde la salut un pic socata de faptul ca mamica s-a intors si ii spune ca tocmai pe fiica dumneai o pazeste: “Bu-buna ziua! Chiar pe fiica dvs o pazeam! E in baie…”

Cand a auzit s-a dus in graba in baie, prima incapere e numai cu chiuvete, urmatoarea incapere este cea cu toaletele. A Intrat, primul wc avea colacul normal pus si colacelul Deliei desupra – gol, iar pe urmatorul wc era pusa Delia, colacul de adulti fiind ridicat, se chinuia saraca sa stea in echilibru tinandu-se cu mainile de marginea alunecoasa si murdara a vasului de toaleta de ceramica, cu picioarele in aer, plansa toata, tremurand din toate incheieturile. Cand a vazut micuta ca intra cineva abia a indraznit cu greu sa ridice privirea sa se uite sa vada cine este, iar cand a vazut-o a zis: “Mami, vreau jos!”

Toti ceilalti copii erau in dormitor cu ingrijitoarea.

Este o vorba …mamele isi apara ca niste leoaice puii si asa a facut si mama Deliei. Marcata de cum si-a gasit fiica i-a adresat educatoarei cateva cuvinte spunandu-i ca nu are ce cauta intr-o institutie de invatamant sic a habar nu are  ce inseamna pedagogia! A intrebat-o ce s-ar fi intamplat daca fiica ei ar fi patit ceva? Nu i-a raspuns nimic evident, insa dupa spusele dumneaei i-a ras zeflemitor in fata.

Mamica este socata efectiv de imaginea pe care a gasit-o, vazandu-si fetita tremurand ca varga, plansa si chinuindu-se sa stea in echilibru unde o pedepsise Doamna si singura cuc si spune ca aceasta imagine nu crede ca o voi uita vreodata.

Tot potrivit celor declarate de mamica, doamna educatoare merge la ea  si ii spune mai incet decat cum urla de obicei: “LUATI-O ACASA SI DATI-I IN GURA SA MANANCE!”. A intrebat-o pe educatoare “De ce nu erai langa fiica mea daca zici ca o “pazeai”, de ce stateai la taifas pe holuri?”
A zis :”Ce, eu?! Ingrijitoarea!”
Mamica: “unde e ingrijitoarea? Ca nu o vad!”
Raspuns: “In dormitor!”

Mamica mi-a mai spus ca doamna educatoare a indraznit ca de incheiere sa vina sa ii mai spuna un ultim lucru: “Daca maine va hotarati sa o mai aduceti din nou la gradinitia aici, la MINE sa NU veniti!” .

Stau si ma intreb daca este normal ca o doamna educatoare sa isi permita sa isi “selecteze clientii”, respectiv copiii din grupa, intr-o gradinita de STAT!

Potrivit mamei Deliei, nevoia de socializare a acestor copii este pe ultimul loc ca importanta cand toate celelalte valori le sunt calcate in picioare, cand sunt umiliti, batjocoriti, amenintati, facuti sa se simta ca niste nulitati, maltratati, infometati, lesinati de plans si de durere ca sunt abandonati, tinuti intr-o atmosfera de teroare!
Parintii micutei Delia au luat facut plangeri la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, la Inspectoratul Scolar al Sectorului 6 si la Primaria Sectorului 6 in speranta ca ceva se va intampla si ca alti micuti nu vor mai suferi de pe urma acestor persoane.

Astazi colega noastra Andreea Erhan a incercat sa mearga la gradinita in cauza sa ceara un punct de vedere, insa poarta avea lacatul pus, iar portarul i-a transmis ca doamna directoare lipseste din unitate.

A cerut sa stea de vorba si cu doamna educatoare insa i s-a spus de catre aceeasi persoana ca nu face parte din colectivul acelei gradinite.

Vom reveni asupra acestui subiect!

AICI PUTETI ASCULTA INTERVIUL REALIZAT DE ANDREEA ERHAN CU MAMICA DELIEI.DECLARATII EMOTIONANTE CARE CEL MAI PROBABIL NU VA VOR LASA NEPASATORI!