Eugen Ionescu, „Regele teatrului absurdului”
Articol de Vicentiu Andrei, 6 octombrie 2015, 08:02
Radio Romania Regional vă prezintă proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”.
100 de personalităţi din cultură sau ştiinţă care au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor.
100 de români care prin creativitate, muncă şi curaj au adus România intre ţările care au imbogăţit cunoaşterea universală.
Astăzi vi-l prezentăm pe Eugen Ionescu.
Suflet zbuciumat, mereu în căutarea răspunsurilor, viaţa lui Eugen Ionescu este un adevărat scenariu de film.
S-a născut la Slatina, dar a cunoscut paradisul copilăriei în Franţa, alături de familia mamei sale.
Ce a urmat?
Dezastru total-divorţul traumatizant al părinţilor şi revenirea forţată în România, pentru început în casa tatălui autoritar.
Avea doar 13 ani,iar şocul ruperii de Franţa l-a transformat într-un elev dificil, greu de strunit în renumitul Colegiu Naţional „Sfântul Sava”.
Şi totuşi… A venit Bacalaureatul, a venit licenţa.
În ’33, avea deja la activ poezii,articole de critică literară şi cartea de poeme „Elegii pentru fiinţe mici”. Toate în limba română!
Afirmat iniţial în cultura română, simte tot mai mult dorinţa de a se reîntoarce în Franţa.
Norocul îi surâde în 1938 şi în 1942, când ia decizia stabilirii definitive în „ţara copilăriei”.
Răzbate greu, dar sigur. Teatrul „De La Huchette” îi poartă noroc, pe afiş cu „Lecţia” şi „Cântăreaţa cheală”, iar în 1966 „La Comedie Francaise” îi prezintă piesa „Setea şi foamea” urmată de „Regele moare.”
„Regele teatrului absurdului” nu moare, dimpotrivă, este ales membru al Academiei Franceze.
