Tragedia de la Colectiv, văzută prin ochii celor care au încercat să ajute

Articol de Sabina Lapadatescu, 2 noiembrie 2015, 15:24

Spiritul viu al solidarităţii se manifestă în aceste zile dramatice pentru Bucureşti. Sute de oameni au venit şi astăzi să doneze sânge la Centrul de Transfuzii Bucureşti.

Printre ei colegul nostru, Ovidiu Moldovan, a descoperit-o pe Alexia, colega lui Ştefan, elevul de la Colegiul Tudor Vianu care şi-a pierdut viaţa în incendiul de vineri seară, de la clubul Colectiv.

Alexia: Ştefan era acolo (în club) împreună cu colegul lui de bancă. Acela a supravieţuit. E ok, a fost doar intoxicat cu monoxid de carbon. Ieri am avut o ceremonie la noi la şcoală şi a venit şi el. Noi am venit aici în semn de respect pentru familia acestuia şi pentru şcoala noastră. Am vorbit direct aici ca să putem face voluntariat. Îi ajutăm pe oamenii care donează şi îi convingem şi pe ceilalţi. Am făcut şi o petiţie pe Facebook. Suntem aproape 40 de voluntari.

Şi alţi elevi de la alte şcoli din Capitală s-au mobilizat în jurul centrelor de colectare a sângelui. Ovidiu Moldovan a stat de vorbă cu un grup inimos de la Colegiul Sfântul Sava.

Elevă: Ne gândeam dacă să venim să donăm şi ne-am dat seama că unii nu îndeplinesc criteriile, de greutate spre exemplu. Şi atunci ne-am interesat cum putem să ajutam altfel.

Elev: N-am voie să donez pentru că sunt minor. Am venit din acelaşi motiv, pentru că este nevoie de noi acum mai mult ca niciodată… În zilele normale nu sunt cozile astea…

Elevă: Nici eu nu pot dona pentru că sunt cu tensiunea sub limită. Ideea e că noi am vrut sa promovăm faptul că trebuie să doneze oricând. Acum este nevoie urgentă, dar oamenii au mereu nevoie de sânge. Şi cred că dacă donatorii văd că sunt bine primiţi o să vină cu mult mai mult drag data viitoare.

Despre Ştefan, elevul olimpic de la Vianu şi-au adus aminte şi participanţii la marşul tăcerii de ieri.

Elev: A fost un elev… în clasa a 10-a.. la Vianu.. Ştefan îl chema.. Nu-l cunoşteam personal dar.. se simte durere… şi din câte am aflat despre el era un elev strălucit, olimpic la matematică de 4 ani încoace… Am venit să-l comemoram la liceu şi apoi mergem la marş…

Şi reporterul Bucureşti FM, Ovidiu Moldovan, a descris ce a simţit, în urma acestei tragedii:

„Am trăit în aceste zile, alături de bucureşteni, apăsarea inexplicabilului şi absurdului. Mă refer la accidentul de la clubul Colectiv, despre care nu ştiam exact unde se află, pentru ca, ulterior, să am revelaţia că luni de zile mă antrenasem acolo la arte marţiale, chiar în cursul acestui an.

Şi atunci, ca şi acum, am fost şocat de paragina în care a ajuns fosta fabrică „Pionierul”, altădată – o fală a industriei româneşti de încălţăminte sport. Uşi scoase din ţâţâni pe calea de acces în sala de antrenamente, balustrade nesigure şi afişe alandala, astea sunt imaginile care-mi vin în minte. Iar acum, apa şi covorul de lumânări şi flori domnesc în faţa clădirii, ca un ultim omagiu adus memoriei celor ucisi în incendiul devastator din club.

M-au impresionat, desigur, miile de bucureşteni care au venit spontan la Marşul Tăcerii, de toate vârstele şi din toate categoriile sociale. O revăd pe fetiţa de 5 ani de mână cu mama ei, care-mi spune că a venit la morga pentru a arăta că şi ei îi pasă de sacrificiul tinerilor.

Revăd, scăldată în lacrimi, reîntâlnirea unor liceeni cu o colegă de-a lor, pe care o credeau dispărută în incendiu şi toate îmbrăţişările sufocante, în plină stradă.

Revăd, de asemenea, sutele de bucureşteni care aşteaptă în frig să le vină rândul la donarea de sânge deşi sunt conştienţi că numărul lor e prea mare dar dorinţa de a ajuta nu-i lăsa să rămână acasă.

Şi-mi răsună în minte replica femeii care a parcurs tot marşul în carje, pentru a le spune clar autorităţilor şi politicienilor că aşa nu se mai poate, că acest nivel al corupţiei a ajuns să ne devoreze copiii.”

Autor: Ovidiu Moldovan