Odiseea Inimii Reginei Maria

Articol de Maria Gheorghiu, 4 noiembrie 2015, 14:04

Ieri, 3 noiembrie 2015, s-au încheiat cei 75 de ani de pribegie ai Inimii Reginei Maria.
Povestea ei este însă una extrem de complexă, plină de dramatism și pare desprinsă parcă din poveștile pe care însăși Regina Maria le scria…

Totul a inceput în ziua de 18 iulie 1938, când, abia întoarsă în țară, venită de nici două zile la Pelișor, în urma unei hemoragii severe, s-a stins din viață, după o îndelungată suferință, la doar 62 de ani, Regina Maria, numită Regina tuturor romanilor, cea care avea să marcheze destinul Romaniei încă din 1914 cand urca pe tron alături de soțul ei Regele Ferdinand.

24 iulie – ziua înmormantării

După ceremonia religioasă de la Palatul Regal din Calea Victoriei, sicriul cu trupul Reginei ajunge la Curtea de Argeş, acolo unde sunt înmormantați Regii Romaniei. Doar trupul însă, pentru că inima, conform dorinței testamentare i-a fost prelevată și îmbălsămată de către dr. Nicolae Minovici şi dr. Mircea Iliescu, urmând a fi depusă la Balcic (pe atunci încă teritoriu românesc) în capela Stella Maris, unde regina își găsise liniștea sufletească în ultimii ani ai vieții.

I-a fost respectată dorința, fiind pusă într-o casetă mică de argint, octogonală, învelită cu un drapel dublu: pe o faţă era steagul Romaniei, pe cealaltă – steagul Marii Britanii, simboluri ale statutului regal al Reginei Maria. Apoi a fost introdusă, într-o altă casetă, din argint aurit, gravată și ornamentată cu pietre prețioase, făcută la Paris, de bijutierul Maurice Froment, cântărind 7,573 kg şi având peste 300 de pietre prețioase. Pe casetă se afla gravat: „ALTEŢEI SALE PRINCIPESA MARIA A ROMÂNIEI: DOAMNELE ROMÂNE”. A fost primită în dar din partea ”Doamnelor Române” atunci când nepoata Reginei Victoria, viitoarea Regină a României, a călcat pentru prima oară pe pământ românesc în 1893.
Din păcate,caseta cu inima a stat la Stella Maris doar doi ani, pentru că după cum se știe, în 1940 Romania pierdea Cadrilaterul, Balcicul fiind redat Bulgariei. Începea astfel odiseea Inimii Reginei….

Principesa Ileana, fiica sa, ia inima și o mută la Bran (una din reședințele dragi ale Reginei) unde rămane până în 1968 când sanctuarul este deschis, din curiozitatea unor activiști de partid. Aceștia mută inima în casa de bani a fostei rezidențe regale și apoi pe raftul unui depozit din Muzeul National de Istorie a României deși potrivit informațiilor date de Nicolae Pepene și Emil Stoian în cartea ”Inima Reginei Maria”, ”autorităţile comuniste ştiau încă din august 1948 de existenţa inimii Reginei Maria în firida stâncii de la Castelul Bran dar nu au considerat necesar să ordone nicio măsură care să atenteze la integritatea monumentului”, iar locuitorii comunei Bran au ştiut tot timpul de acel sanctuar şi au păstrat discreţia cuvenită.”

De menționat faptul că au fost mai multe cereri către Statul Roman din partea Casei Regale a României de restituire a inimii și iată că în sfarșit, anul acesta au fost îndeplinite formalitățile și s-a putut organiza ceremonia întoarcerii ei acolo unde a bătut pentru ultima dată, la Pelișor.

Au fost destule voci care au clamat faptul că nu se respectă dorința testamentară a Reginei și că ar fi trebuit ca inima să fie depusă la capela Stella Maris din incinta complexului muzeal a Castelului de la Balcic. Lucrul acesta ține însă de raporturi statale între România și Bulgaria pe care noi nu avem dreptul să le comentăm.

Iată și fragmentul din testament în care Regina Maria își exprimă clar dorința: ”Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aş putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării. Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o”.

Regina Maria

S-au scurs 77 de ani de la moarte ei, 75 de ani de pribegie a inimii care în sfărșit s-a întors ieri acasă, la Pelișor (castelul dăruit ca reședință de către Regele Carol I, tinerilor căsătoriți Principele Ferdinand și Principesa Maria). Ceremonia a început în București, la ora 11.00 în fața Muzeului de Istorie a Romaniei, pe Calea Victoriei.

La ceremonie au luat parte reprezentanți ai autorităților române și ai Republicii Moldova, membri ai Corpului Diplomatic, militari ai Regimentului de Gardă Mihai Viteazul, de la Muzica Reprezentativă a Armatei, precum și militari călare, aparținând Jandarmeriei Române.
Majestatea Sa Regele a fost reprezentat de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare. Au fost prezenți Principele Radu și Principesa Maria, precum și membri ai familiei Principesei Ileana, fiica cea mai mică a Reginei Maria.

După ce au fost intonate Imnul Regal Britanic și Imnul Regal Roman, caseta cu inima Reginei a fost expusă de un soldat publicului pentru un ultim omagiu după care a fost depusă în mașina cu care avea să parcurgă ultimul drum de la București la Sinaia, la Castelul Pelișor. A urmat cea de-a doua parte a ceremoniei, la Castelul Regal Pelișor.

INIMA REGALĂ A ROMÂNIEI MARI a fost întâmpinată cu flori de crin, cele pe care le-a iubit cel mai mult. 

„Între aleea mea de crini de la Balcic şi primii crini admiraţi în grădina Papei, viaţa mea aproape întreagă se găsește”, spunea Regina Maria

Ceremonia din interiorul Castelului Pelișor a fost una militară și religioasă cu caracter privat.
Inima Reginei a fost depusă în Camera de Aur, locul unde a bătut pentru ultima oară. Acolo își va găsi definitiv odihna, alături de sofaua pe care Regina Maria a trecut la cele veșnice. Familia Regală a declarat începând de ieri, Camera de Aur drept Capelă Regală.

La Castelul Regal Pelișor, au fost prezenți Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, Principesa Maria, familia Principesei Ileana, reprezentanți ai României, Republicii Moldova și Marii Britanii, ai Bisericii, ai Armatei și ai Casei Majestății Sale.
După încheierea ceremoniei și plecarea Altețelor Sale Regale am avut șansa, alături de un grup foarte restrans de jurnaliști, să aduc un ultim omagiu celei mai iubite regine pe care a avut-o România vreodată, cea care și-a iubit țara de adopție, România, mai presus de propria viață.

”Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.” Maria , Regina Tuturor Romanilor.

Odiseea de 75 de ani a Inimii Reginei Maria s-a încheiat.
Dumnezeu să o odihnească în Pace!