Romanii isi cer dreptul la civilizatie. Dreptul la o tara definita prin bun simt. Romanii vor o tara ca afara!

Articol de Vicentiu Andrei, 10 noiembrie 2015, 13:57

Romanii refuza sa uite ce s-a intamplat in clubul Colectiv din Bucuresti!
Pe viitor vom evita asemenea tragedii doar daca reusim sa insanatosim, impreuna, Romania.
Indiferent de orientarea politica, de muzica pe care o asculta, de domeniul in care activeaza, tinerii si-au strigat in strada durerea iar BucurestiFM le publica gandurile… 

Monica Liche
Jurnalist

„O secundă.
O singură secundă, ce și-a ars existența, a răpit destine ce-și numărau anii aflați la început de tinerețe.
Tot ea a întunecat privirile unei națiuni într-un râu de lacrimi.
Părinții și-au pierdut copiii, inimile au rămas așa, rupte și noi ne-am trezit într-o lume lipsită de zâmbetele lor

Cerul fumegă deasupra și parcă-i lipit de pământ, atât de greu atârnă de stele întrebările noastre.
Pământul țipă a rană dechisă cu fiecare Om îngropat.
Durerea ne mușcă din carne iar lacrimile înving gravitația.

27, 28…, 32…38…41…43…46.
O spirală a cifrelor ce ne prăbușește în hăuri adânci de disperare și ne taie picioarele de la genunchi, așezându-ne pe toți, atei sau credincioși, în taina unei rugăciuni ce ne pleacă din suflete.

#Colectiv, 30 octombrie, anul 2015 – acestea sunt coordonatele unei Românii învinse de soartă și de conducătorii ei.
Și tot aici se scrie o istorie nouă.
A început cu un marș al tăcerii, o tacere ce și-a găsit glasul într-o rugă pentru somnul celor plecați și pentru salvarea celor rămași.
Apoi…
Seara dintâi a unui popor ce vrea să-și recapete demnitatea, ce vrea să-și vadă copiii crescând, ce vrea să le amintească aleșilor că sunt doar angajați în slujba națiunii și nu stăpâni.
Slujbași aleși pe perioadă determinată și cu dare de seamă pentru fiece greșeală.

Zeci de mii de oameni adunați într-o voce unică, o voce care cere dreptate, bun simț, echilibru si un trai decent.
Care acuză și vrea răspunsuri.
Rezolvări.

Dincolo de manipulări, dincolo de agresivitate, dincolo de trădare, românii își rescriu soarta.
Se scrie cu sânge și cu speranță, cu lacrimi și cu zâmbete curate de copii , cu durere și cu credință.
Se scrie pe epiderma arsă a unor tineri ce visau la o viață împlinită în iubire, în frumos.
Le suntem datori cu un zbor în lumea visată de ei, pentru că al lor s-a frânt în timp ce noi priveam amorțiți cum totul se mistuie în jurul lor.”

Dragos Frațila
Copywriter

„Am fost la Universitate, cu sotia si cu pustoaica de un an si jumatate.
Am ajuns fix cand lumea se punea in miscare spre Victoriei, mi-am asteptat niste prieteni si am plecat si eu.
De la Romana am luat metroul ca Ada vroia sa mearga doar pe jos, a refuzat cu indarjire bratele si umerii mei.

La Piata Victoriei am facut o mini-gradinita, cu 4-5 copii in mijloc…
Oamenii erau fix aceia cu care ma vazusem la mai toate protestele serioase, inclusiv la sarbatorirea victoriei lui Klaus Iohannis in alegeri.
Tineri de toate culorile politice, nelipsitii idealisti de stanga, dar si corporatisti de dreapta, jurnalisti nealiniati, oameni cu copii si cu bunici.

Mi-a placut foarte mult spiritul acela de solidaritate nascuta din tragedie si din saturat de politicianisme, m-a uimit profund numarul mare de participanti, nu ma asteptam sa fie peste zece mii de oameni la o mobilizare asa scurta.
M-am simtit mandru de ei si de mine si de tara ca poate reactiona asa.
Pe fondul stirilor cu faptele bune facute in spitale si in centrele de donare de sange, numarul mare de participanti a fost cireasa de pe tort.

Dupa demisii stiu ca nu o sa mai fie schimbari imediate si dramatice insa imi doresc sa vad cum presedintele tarii pune in sfarsit la treaba o altfel de abordare, vreau sa vad ca este sustinatorul unei schimbari mai profunde in clasa politica.
Vreau sa vad ca se reduce numarul de parlamentari la 300 conform referendumului din 2009, vreau sa vad un Avocat al Poporului competent si integru, vreau sa vad mai multi tineri intrand in partide noi si luand-o pe drumul lung si greu al politicii…
Clar o sa mai ies in strada sa strig pentru un viitor mai bun al tarii mele!”

libertatea.ro

Sergiu Vasile
Redactor, Scenarist

„Am fost în prima seara la protestele de la Universitate, apoi la Guvern si pîna spre Parlament.
Pe urma nu m-au mai tinut picioarele, eram dupa o zi grea de munca si nu înteleg sensul „plimbarilor” lungi.
Personal îmi doream demisia (atât de tardiva) a lui Victor Ponta si a guvernului insa sunt convins ca transformari mai profunde nu se obtin de pe o zi pe alta în strada.

Oamenii erau de tot felul.
Mai ales tineri.
Undeva în frunte, inevitabilii agitatori. Treaba lor…

Mai departe sper într-un nou Guvern tânar si curat, modernizarea legii partidelor politice si reforma legilor electorale, reducerea numarului de parlamentari cu limitarea imunitatii parlamentare la opinii politice si eliminarea votului secret în Parlament, deparazitarea administratiei publice, separarea Bisericii de stat si intensificarea luptei anticoruptie.
Poate chiar si lustratia celor care au detinut functii publice pâna acum.

Nu stiu daca o sa mai ies în strada în urmatoarele zile, cred ca sunt suficiente alte lucruri de facut în prezent si mi-e teama de deturnarea unui protest cinstit de catre tot felul de grupari obscure.”

Radu Sovaila
Art Director

„Am iesit la protestele din Bucuresti si am cerut demisia lui Victor Ponta si a lui Gabriel Oprea.
As fi cerut si iesirea UNPR-ului din politica romaneasca, insa aceasta este doar o dorinta personala.
Am cerut si demisia lui Piedone, dar sincer sa fiu, nu ma prea intereseaza personajul, locuiesc in sectorul 3 si ca atare ma intereseaza mai mult sa scap de Robert Negoita.
Cu Piedone sa se spele pe cap locuitorii sectorului 4, care n- au niciun pic de simt al ridicolului daca l-au ales 3 mandate la rand.
Inteleg ca era un potential candidat la primaria generala – as fi zis ca n-are sanse sa prinda postul, dar dupa ce bucurestenii l-au ales si a doua oara pe Oprescu mi-a devenit clar ca nu ne intereseaza cine ne conduce orasul, important pare sa ne lamentam.

Oamenii pe care i-am intalnit la miting au fost foarte ok, multi corporatisti, multi tineri pe care i-as intalni mai degraba in Centrul Vechi sau in Regie.
Nu tin sa fac un inventar, pareau ca sunt oameni de toate felurile – dar mai degraba tineri – furiosi, care inca mai aveau proaspata durerea tragediei in suflet.
Cred ca cel mai mult mi-a placut faptul ca am vazut o gramada de copii mici adusi de parinti.

Datorez simtul civic, atat cat am, in primul rand parintilor mei care ma luau in perioada 1990 – 1992 la mitingurile din Piata Universitatii.
Cand ei au renuntat, blazati, sa mai iasa, eu am continuat sa o fac impreuna cu prietenii mei, care si ei fusesera dusi de parintii lor la aceleasi mitinguri.

Imi doresc ca oamenii sa-si doreasca si la momentul alegerilor urmatoare o schimbare, nu numai acum, cand sunt afectati emotional de tragediile recente.
Asta inseamna sa iasa la vot, sa se informeze cat mai mult in privinta celor care candideaza, sa dea o sansa partidelor mici si independentilor chiar daca acestia nu par sa aiba sanse (e un cerc vicios aici pe care nu avem cum sa-l rupem altfel).
Sa nu mai voteze indivizi care au fost condamnati pentru coruptie! 
Daca ar face doar atat si ar fi enorm.

Dupa care sa urmareasca activitatea celor pe care i-au ales si sa le ceara socoteala atunci cand isi incalca promisiunile sau se indeparteaza prea mult de directia pe care au promovat-o in alegeri.

Sa scrie petitii institutiilor atunci cand le sunt incalcate drepturile si sa insiste in rezolvarea lor.
Sa se asocieze cu alti oameni care au aceeasi problema, impreuna sunt mai puternici.
Una peste alta, imi doresc mai mult schimbarea celor din jur decat a celor din varf, pentru ca stiu ca una va duce la alta.
Si nu cred ca schimbarea vine de sus in jos intr-o democratie – doar in dictaturi.

Din pacate, in zilele ce au urmat primelor proteste am vazut multa confuzie, incercari de confiscare a protestelor de catre diverse grupuri, frustrari ale multora ca iesisera cu o zi prea tarziu, asa ca am plecat acasa.
Am sa mai ies doar daca voi avea ce sa cer intr-un mod concret si realist.
“Jos coruptia!” poate suna bine, dar nu e decat un slogan steril, un fel de “Vreau sa ne fie bine”.
Imi doresc schimbarea clasei politice, dar cred ca asta se intampla mai eficient in cabina de vot.
Si o sa mai ies cu siguranta atunci cand oameni de stat or sa calce stramb, pentru a le cere demisia.
La fel, pentru a protesta impotriva castrarii sau decapitarii unor institutii ale statului care functioneaza si in a caror independenta cred.„