„Spectre”, cel mai nou film din seria „James Bond”

Articol de , 13 noiembrie 2015, 08:50 / actualizat: 30 noiembrie 2015, 8:58

Ar trebui să fie un block-buster. Mai exact este cel de-al 24-lea film al francizei britanice „James Bond”, al patrulea cu actorul Daniel Craig în rolul titular şi al doilea regizat de Sam Mendes.

Se intitulează „Spectre”, după numele organizaţiei secrete malefice care vrea să obţină controlul asupra întregii lumi, pornind de la chiar serviciile de informaţii ale principalelor ţări care urmează să se unească într-o comunitate sub pretextul combaterii terorismului. Vă sună cunoscut, nu-i aşa? Ei bine, asta e ancora în realitate a acestei ficţiuni.

Urmând unui mesaj enigmatic, James Bond face o călătorie plină de pericole care-l duce prin Mexic, Austria şi Maroc. În timp ce M, jucat de Ralph Fiennes, se confruntă cu adversari politici hotărâţi să închidă serviciul său secret, Bond se chinuie să dea la o parte vălul de mister ce acoperă teribilul secret din spatele SPECTRE. La capătul acestei călătorii, agentul 007 trebuie să se confrunte cu un inamic din trecutul său: şeful amintitei organizaţii, psihopatul Franz Oberhauser, în a cărui interpretare Christoph Waltz nu greşeşte nicio notă. Confruntarea cu acest personaj, ce pune în pericol şi cea mai recentă cucerire a lui Bond – Dr. Madeleine Swann jucată de Léa Seydoux – îl va face să pună la îndoială valoarea tuturor lucrurilor pe care s-a luptat să le protejeze de-a lungul misiunilor sale.

„Spectre” începe cu un plan-secveţă spectaculos atent coregrafiat, o mega-urmărire în aglomeratul Ciudad de Mexico de Ziua morţilor, când mexicanii celebrează viaţa ironizând moartea cu dansuri şi costumaţii elaborate. Bond, într-un costum negru imprimat cu un schelet, urmăreşte un răufăcător, iar aparatul de filmat îl urmăreşte, în exterior şi interior, printre mii de figuranţi în cadru.

Remarcabil este şi genericul de început ce ilustrează melodia lui Sam Smith „Writing’s on the Wall” şi care dă cheia filmului: omagierea aventurilor anterioare cu un accent pe erotism. Sunt bune luptele corp la corp şi, una dintre specialităţile seriei, explorarea unor locaţii spectaculoase, gata să se transforme în ruine de îndată ce Bond apare în cadru. Şi câteva performanţe actoriceşti.

Din păcate filmul este prea lung, cu scene de minute în şir folosite doar pentru efecte speciale sau urmăriri de maşini ce devin repetitive, având singura menire de a ne reaminti cât de „greu de ucis”, eficient şi îndrăzneţ este James Bond. Deranjează şi unele neglijenţe neverosimile pentru un erou infailibil: antagonişti lăsaţi în viaţă doar pentru a reapărea ulterior sau indicii valoroase lăsate în urmă pentru ca Bond să fie capturat exact când o cere scenariul. De asemenea există un personaj care se sinucide şi se vede cum încă respiră … după ce a murit.

Dar veţi trece peste toate acestea dacă sunteţi fani ai francizei şi sigur veţi alege una dintre multele săli unde rulează: CinemaPRO, Patria, Glendale Studio şi toate cinematografele de mall, inclusiv sala IMAX.