Semnificația bradului de Crăciun
Articol de Ioana Brusten, 24 decembrie 2015, 08:30
Împodobirea bradului este una din cele mai iubite tradiţii, odată cu aşteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moş Crăciun.
Pomul verde, natural sau artificial, va fi ornat cu globuri colorate, beteală și bomboabe. Tradiţia spune că pomul se împodobeşte în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. În vârful pomului se pune un înger sau o stea, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.
Obiceiul de a folosi ca pom de Crăciun un copac sau o plantă perenă simbolizează dragostea eternă a lui Dumnezeu. Culoarea verde a bradului, care ramâne aceeași de-a lungul anului, simbolizează speranța veșnică a omenirii. Verdele este culoarea tinereții, a speranței neînvinse, culoarea promițătoare de belșug a naturii. Luminițele pomului reprezintă stelele care sclipesc pe cer. Pomul de Crăciun semnifică, de asemenea, viața și lumina infinită. Toate acele bradului arată spre cer, simbolizând gândurile omului care se întorc mereu spre Dumnezeu. Prin forma sa triunghiulară, bradul sugerează Sfânta Treime, iar podoabele cu care acesta este împodobit sunt simbolurile cunoașterii și bogăției.
Este posibil ca tradiția pomului de Crăciun să provină de la nordici, care obişnuiau să-şi împodobească casele cu ramuri de brad şi de vâsc. Alții spun că a fost preluată de la triburile germanice, însă în vremurile respective decorațiunile erau mult mai simple decât în prezent. În Rusia europeană, Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toţi şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.
Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. În Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai.
Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul crenguțelor va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor istorice, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi.
Bradul veşnic verde de Crăciun este un simbol al vieţii oferite de Domnul Hristos, „darul suprem al lui Dumnezeu pentru omenire” după cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea.
