Pe 27 ianuarie, intr-o dupa-amiaza…
Articol de cristina.toma, 27 ianuarie 2016, 15:58
Astazi este Ziua Internationala de Comemorare Victimelor Holocaustului. Este vorba de 6 milioane de persoane care si-au pierdut viata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aceasta a fost proclamata de Adunarea Generala a ONU la 1.XI.2006. A fost anume aleasa ziua de 27 ianuarie deoarece in data de 27.I.1945 a fost eliberat, de catre fortele aliate, lagarul de exterminare de la Auschwitz.
Despre aceasta zi istoricul Lia Beniamin sfatuia tinerii sa nu uite sa o comemoreze:
„In dupa-amiaza zilei de 27 ianuarie 1945, trupele sovietice patrund in lagarul de exterminare care a intrat in istorie sub denumirea de Aushwitz-Birkenau. Acolo au gasit lucruri cumplite cum nici macar nu isi puteau imagina: 600 de cadavre, evrei ucisi de catre nazisti cu cateva ore inainte de eliberarea lagarului si in jur de 7000 de prizonieri ajunsi la capatul puterilor. Alti peste 50 000 de prizonieri fusesera alungati de catre nazisti intr-un mars al mortii, majoritatea murind pe drum din cauza frigului si epuizarii fizice”.
Insa a vorbi despre altfel de amintiri chiar si cu cei din familie a fost destul de greu pentru supravietuitori. Serena Adler, fiica lui Otto Adler, nascut in nordul Transilvaniei si supravietuitor al lagarului de exterminare de la Dachau si membra in Comitetul Dachau pentru Memoria Holocaustului isi aminteste ca abia la maturiate a putut sa afle adevarul despre tragedia care marcase familia tatalui dar si pe a altor supravietuitori. Daca in perioada copilariei fetitei Serena Adler i s-a spus ca tatal este uneori trist din cauza unor lucruri care s-au petrecut intr-o perioada mai grea a vietii sale, pentru ca era razboi, la maturitate intrebarile au revenit, de lada aceasta si mai multe si mai complexe.
Abia dupa o vizita in lagarul de extreminare in care tatal sau fusese prizonier si unde isi pierduse o parte din familie, tatal si fiica au deschis din nou dialogul despre ce s-a intamplat atunci. Otto Adler i-a marturisit fiice sale ca atunci cand el era tanar si ea era copil isi dorea sa uite ceea ce i se intamplase dar in acelasi timp isi dorea sa fie un tata bun si vesel si sa nu-si impovareze copiii cu amintirile lor. Insa abia in perioada maturitatii tarzii a dorit sa impartaseasca mai mult din ceea ce s-a intamplat in perioada in care a fost prizonier la Dachau si devenise doar un numar intr-o evidenta cumplita cu un singur sens. Dornita lui nu era de razbunare sau demascare. Otto Adler dorea ca astfel de lucruri sa nu se mai repete niciodata cu nimeni indiferent de etnie, religie, calitati sau defecte.
Pana la urma ce poate sa mai insemne pentru noi dupa-amiaza zilei de 27 ianuarie? Pentru multi o zi obisnuita in care mergem acasa dupa o zi de munca, ne ajutam copiii la lectii, dam telefoane rudelor si facem multe alte lucruri obisnuite. Sa nu uitam insa ca dupa-amiaza zilei de 27 ianuarie dar 1945 a insemnat si sfarsitul unui capitol tragic si rusinos al istoriei europene care a insemnat moartea a 6 milioane de europeni, cetateni ai mai multor tari, oameni cu familii, profesii, vise, realizari, esecuri, planuri, doar pentru ca se nascusera evrei.
