Bruxelles, al doilea Paris?
Articol de , 22 martie 2016, 13:18
Este, evident, exagerat sa afirmam ca Bruxelles este, astazi, un oras sub teroare, dar sirenele ambulantelor si masinilor de pompieri se aud practic fara intrerupere de cateva ore incoace.
Atacuri au mai avut loc in capitala belgiana, dar astazi bruxellezii au fost confruntati in premiera cu un val de atentate coordonate, care nu au fost revendicate in momentul in care scriu acest comentariu, dar care au toate elementele asemanatoare cu tragedia de la Paris de acum 4 luni.
La fel ca la Paris se pare ca au fost atentatori sinucigasi, iar unii martori oculari ai atacului de la aeroport au sustinut ca inainte de explozii au auzit focuri de arma si sloganuri strigate in limba araba.
Nu cred ca este greu de presupus ca atacurile de astazi au fost o demonstratie de forta a islamistilor ca sa dovedeasca faptul ca arestarea lui Salah Abdelsam, pe care guvernele belgian si francez au prezentat-o ca pe o mare victorie, nu a reusit sa afecteze catusi de putin forta criminala a celulelor fundamentaliste.
Chiar dimpotriva, daca pana in prezent fundamentlaistii aflati pe teritoriul belgian au preferat sa stea « linistiti » si in schimb au folosit Bruxelles-ul doar ca baza de plecare si regrupare, acum este vorba de o declaratie de razboi clara la adresa guvernului condus de Charles Michel.
In plus, atacul de la statia de metrou Maelbeek, in plin cartier al institutiilor europene este un mesaj adresat direct intregii Uniunii Europene.
Rezultatul imediat: premierul Charles Michel a anuntat intarirea controlului la frontierele Belgiei, si a batut astfel inca un cui in « sicriul » Spatiului Schengen care deja era in moarte clinica.
Este greu de spus care va fi efectul atentatelor de astazi asupra acordului proaspat incheiat intre UE si Turcia privind gestionare fluxului de imigranti, dar este usor se prevazut ca opozitia fata de diferitele cote de refugiati repartizate tarilor comunitare se va intari.
Umbra de consens la care ajunsesera, de bine de rau, liderii europeni privind problema imigratiei risca, deci, sa fie aruncata in aer, iar « victima colaterala » va fi chiar constructia europeana in totalitatea ei.
