VIDEO: Hexi Pharma, intrebari pe care nu le pune nimeni
Articol de , 27 mai 2016, 14:53
Scandalul Hexi Pharma ajuns la faza teoriei implicarii serviciior secrete si a asasinatului la comanda, care chipurile ar fi avut ca scop sa-l aduca definitiv la tacere pe principalul implicat.
Dincolo de speculatiile politico-mediatice, cazul este exemplar nu doar pentru situatia din sanatate ci pentru situatia, in general, din Romania si despre asta merita sa discutam acum cu Rasvan Roceanu
Tot sistemul de sanatate romanesc a fost compromis de Hexi Pharma?
Aici este prima mare intrebare la care nu s-a gasit inca raspuns pentru ca nimeni nu pare preocupat sa afle: Ce cota din piata dezinfectantilor spitalicesti din Romania detinea, de fapt Hexi, Pharma?
Firma sustine ca nu ocupa decat 20% din piata totala a dezinfectantilor, dar reportajele si articolele din presa dau impresia ca toata sanatatea din Romania se aproviziona doar de la compania criminala.
Pe de alta parte, tot presa repeta obsesiv declaratia medicului microbiolog citat de site-ul tolo.ro ca Hexi Pharma dadea spagi mai mari „pentru ca se stia ca produsele sale erau mai slabe decat ale celorlalti”.
Deci exista si “ALTII” care vand dezinfectanti: Cati sunt acesti “altii” ? Ce cota de piata are fiecare dintre acesti “altii”? Ce spitale au fost aprovizionate de “altii”?
Ceilalti comercianti de dezinfectanti nu au probleme?
Asta este a doua intrebare la care nu am gasit raspuns: daca guverrul s-a apucat sa verifice calitatea dezinfectantilor, a facut-o pentru toti cei “n” furnizori de pe piata?
Si daca a verificat, a verificat la toate spitalele din Romania, sau numai la cele care se aprovizionau de la Hexi Pharma?
Pentru ca informatiile care au fost facute publice de guvern se refera doar la calitatea produselor Hexi Pharma, care unele erau diluate de 4000 de ori.
Rezulta ca ceilati au cu siguranta produse bune?
Nimeni nu pare interesat sa vada tabloul in ansamblu si se concentreaza doar pe un detaliu. Un detaliu important, pentru ca reprezinta 20% din piata, dar totusi, nu este nici pe departe la fel de important ca restul de 80% din piata…
Scandalul a scos in evidenta coruptia din sistem?
Si aici sunt multe lucruri care nu vor putea fi lamurite usor.
Un ziar economic afirma ca solutia ar fi comanda centralizata, adica ministerul sanatatii sa cumpere dezinfectanti pentru toate spitalele din Romania, dupa care sa le repartizeze la fiecare spital in parte.
Astfel ar exista un control clar al calitatii si nu ar mai fi posibila coruptia le nivelul local, cel al directorilor de spital, care coruptie se pare ca este mult mai greu de controlat.
Dar atunci de ce sa nu existe o comanda unica pe tara si pentru medicamente, si pentru pansamente, si pentru aparatura medicala, si pentru aparatele de aer conditionat, si pentru becuri, si pentru robineti, si pentru tabla de acoperis, si tot asa.
Pentru a lupta impotriva coruptiei ar urma sa renuntam la descentralizarea pe care ne-am straduit atat de mult sa o aplicam de 25 de ani incoace?
Directorii de spitale iau mita?
Asta e o alta intrebare de bun simt pe care, in febra revelatiilor de presa, nu si-a pus-o nimeni: Ce director de spital ar fi atat de nebun incat sa cumpere cu buna stiinta apa chioara, stiind sigur ca va „exploda” numarul de infectii intraspitalicesti din unitatea pe care o conduce, iar el va trebui sa-si dea demisia?
Prespunand ca nu-i pasa de pacienti, orice director de spital stie ca primele victime ale infectiilor intraspitalicesti sunt insasi doctorii si restul personalului medical.
Se vorbeste mult despre bolnavii care s-au imbolnavit mai rau stand in spital, dar nu se vorbeste deloc despre medicii si asistentii care aduc acasa la ei bolile luate in spital, iar asemenea cazuri sunt extrem de numeroase.
Ce director de spital si-ar imbolnavi premeditat colegii?
Care este cauza profunda a acestei situatii?
Subfinantarea cronica a sistemului de sanatate.
Subfinantarea a fost unul din motivele pentru care guvernele de dupa 1990 au decis sa scape de povara gestionarii spitalelor: o parte le-au dat la autoritatile locale, sa gaseasca ele bani, de unde or sti, iar pentru restul au facut concurs pentru postul de manager, ca sa se descurce el cu bugetul insuficient care i se acorda.
Daca are buget insuficient managerul fatalmente va cumpara produsele cele mai ieftine din oferta.
Nici daca le cumpara pe cele mai ieftine banii nu ajung pentru toata cantitatea de care este nevoie, dar daca, de dragul calitatii, ar cumpara si mai putine produse, respectivul manager nu ar fi “linsat” la sfarsit de luna cand se constata ca s-a terminat stocul inainte de termen?
Daca s-ar cumpara dezinfectanti la nivel national pentru a fi apoi repartizati spitalelor tot ar iesi scandal pentru ca spitalele ar reclama ca au primit mai putin decat au nevoie.
Ministerul ar acuza spitalele ca nu stiu sa-si gestioneze materialele, spitalele ar acuza guvernul ca habar nu are ne necesitatile de pe teren, si tot asa.
In presa nu a fost publicat pana acum niciun nume concret de director care a luat “x%” de la Hexi Pharma.
Dar, pare evident ca nimeni nu este nebun sa ia produse fara certificat de calitate, care l-ar trimite direct la inchisoare si care sigur i-ar imbolnavi si pacientii si propriul personal.
Daca acele produse sunt certificate la nivel national, ce cadere are managerul care face un contract de achizitii sa spuna ca “de fapt” stie el ca un anumit produs nu e bun.
Raspunderea pentru calitatea produselor revine exlusiv autoritatilor nationale.
Un manager poate fi eventual suspectat, sau acuzat, sau poate fi dovedit, ca a preferat un anumit furnizor in schimbul unei mite, dar nu poate fi acuzat ca a cumparat un produs necorespunzator calitativ, pentru ca nici nu are mijloacele tehnice nici atributiile sa verifice el acest lucru.
Toate produsele de pe piata trebuie sa corespunda calitativ, trebuie certificate ca sunt bune inainte de a primi autorizatia de comercializare, iar orice cantitate vanduta oricarui client trebuie insotita de un certificat.
Iar asta este raspunderea exclusiva a guvernului, nu a unui manager de spital din Tara Oasului.