Prezentarea filmului ”Noapte bună, mami!”

Articol de , 28 mai 2016, 11:00

Au fost cam multe premiere în această săptămână, aşa că v-am rămas datori cu prezentarea thriller-ului austriac ce se încheie în notă horror „Ich seh, Ich seh”, titlu ce se traduce prin „Eu văd, văd”, dar s-a preferat traducerea titlului de difuzare internaţională, „Noapte bună, mami!”, cu care rulează la Cinemateca Union, Cinema Elvira Popescu şi Muzeul Ţăranului. Produs de marele cineast, Ulrich Seidl, filmul este realizat de alţi doi, Veronika Franz şi Severin Fiala, şi spune povestea relaţiei dintre doi gemeni, doar unul fiind însă vizibil personajelor vii, şi mama lor.

Avem un joc de puzzle, în care piesele se adună pe măsură ce filmul rulează pe ecran, iar angoasa se acumulează în sufletul spectatorului. Povestea începe cu un cântec de noapte bună, pe care-l regăsim în final. E prima piesă din joc. Avem apoi gemenii Elias şi Lukas care locuiesc într-o modernă casă de vacanţă, izolată însă nu chiar foarte departe de un sat, amplasată într-un superb peisaj cu lac şi pădure, dar şi cu câmpuri agricole.

Aici îşi face apariţia şi mama lor, purtând un bandaj ce-i acoperă faţa, ca urmare a unei operaţii estetice. Cum şi comportamentul ei pare schimbat, fiind mai rece, mai egoistă, mai rigidă şi impunând cu forţa noi reguli, Elias şi Lukas sunt din ce în ce mai convinşi că femeia aceasta nu este mama lor. Începe un joc de-a şoarecele şi pisica în care cei doi fraţi încearcă să afle adevărul prin orice mijloace, iar femeia încearcă să îşi impună regulile.

Încetul cu încetul, balanţa puterii se înclină către băieţi, iar atmosfera filmului devine din ce în ce mai sumbră şi violentă. Prezenţa Răului, care abia se insinuează la început, se impune până la final, fiind vorba nu de un Rău venit din exterior, ci de unul interior, care scoate la iveală o cruzime de care numai copiii şi psihopaţii pot fi capabili, pentru că doar aceştia nu conştientizează diferenţa dintre Bine şi Rău. Diferenţă ce poate fi învăţată prin educaţia primită, aceasta căzând în sarcina unui adult faţă de oricare copil. Dar în momentul în care adultul îşi pierde puterea de control sau este absent, aşa cum este mama gemenilor, care nu observă problemele psihologice ale lui Elias, copilul poate deveni un instrument al Răului, purtând, totodată, o înfricoşătoare inocenţă în ochi. Luând totul ca pe o joacă el este capabil de adevărate atrocităţi. Aşa cum sunt cele din finalul filmului, greu de suportat şi motiv pentru a-l interzice minorilor.

Alte piese de puzzle ne aduc informaţii legate de jobul femeii, de divorţul şi accidentul prin care cei trei au trecut. Iar altele sunt constituite din unele elemente de decor (o mască sinistră din lemn, o grotă cu oseminte umane, tablouri supradimensionate cu silueta unei femei, acvariul cu colecţia de gândaci a celor doi fraţi) care contribuie la crearea atmosferii înfricoşătoare. Imaginea semnată de Martin Gschlacht este remarcabilă, aşa cum este şi interpretarea actorilor din rolurile principale. Iar dialogul are iarăşi de mare importanţă pentru înţelegerea poveştii, mai ales pentru cei care cunosc limba germană.