El e Doroftei… cel mare! Cel mai mare pugilist român a ajuns campion dintr-o bătaie
Articol de Sabina Lapadatescu, 29 mai 2016, 08:00
Leonard Dorin Doroftei, supranumit Doroftei cel mare, Leul, Rocky de România sau Moşu, a fost şi este un personaj emblematic, carismatic, dar care a luat lucrurile în serios când a urcat în ring, eroul care s-a ţinut de promisiune şi a dus centura cu diamante la Bucureşti. Fost pugilist, campion mondial WBA la categoria semi-uşoară. Fizic de dimensiuni reduse… 1,63 înălţime şi 63 de kg, dar mare şi puternic în ring. Născut la Ploieşti, Leonard a început să practice boxul la vârsta de 14 ani, în împrejurări… normale, după cum povesteşte chiar el, marele Doroftei:
”O bătaie între doi puşti pentru o ţeavă de suflat cornete. Cel care a dat cu pumnul cel mai bine a luat ţeava, adică eu. Între timp cineva m-a întrebat dacă nu vreau să practic boxul. Curiozitatea m-a dus la box, am ajuns în sala de box exact după o gală impresionantă, ce a avut loc la Ploieşti. Am rămas impresionat şi aşa am urcat în ring”.
Între 1986 şi 1988 a cucerit în fiecare an titlul naţional la juniori. Adolescentul Doroftei a adoptat atunci un nou stil de viaţă, cel de sportiv, care nu ratează cele mai înalte trepte ale podiumului:
”Am terminat cu lupta de stradă şi m-am concentrat spre sala de box şi asta m-a ajutat foarte mult pentru că am reuşit să câştig nişte bani, am reuşit să-mi fac un nume şi elev fiind, să trec mai uşor la şcoală, să-mi motiveze mai uşor absenţele şi să termin liceul, de ce să nu recunosc.”
În anul 1992 a cucerit bronzul la Jocurile Olimpice de la Barcelona. S-a întors acasă spunând că ”e de bronz, dar nu se crede statuie”. Bronzul l-a obţinut şi la Olimpiada din 1996 de la Atlanta. De asemenea, a fost campion mondial în 1995 şi campion european în 1996 şi 1997. Titlul de campion continental a însemnat cel mai mult pentru el:
”În ’95 am ieşit campion modial. Naşul şi cu finul au bătut Berlinul! Împreună cu Francisc Vaştag am ieşit campion mondial la Berlin, unde am avut o evoluţie fantastică şi eu si naşu. Dar în ’96, în Danemarca, am ieşit campion european şi m-am simţit mult mai fericit decât atunci când am câştigat titlul mondial. Titlul de campion european mi-a confimat valoarea, că Doroftei este o valoare în boxul amator. Mi-a plăcut să mă bat pentru performanţă în sport, n-am fost un afacerist, am fost un sportiv care a luptat pentru spectatori şi pentru oamenii care iubesc acest sport.”