Francofonia
Articol de , 26 iulie 2016, 15:47
A treia premieră este cel mai recent film al cineastului rus avangardist Alexander Sokurov intitulat „Francofonia”, un fel de docu-dramă ce spune povestea a doi oameni remarcabili: Jacques Jaujard, directorul Muzeului Luvru interpretat de Louis-Do de Lencquesaing, şi contele Franziskus Wolff-Metternich, ofiţer al celui de-al Treilea Reich jucat de Benjamin Utzerath. Mai întâi inamici, ca reprezentând unul din patrioţii francezi iar celălalt pe duşmanul german cotropitor, cei doi se aliază pentru a proteja Luvrul şi, mai ales, nepreţuitele sale comori de artă şi cultură, în mijlocul unuia dintre cele mai sângeroase conflicte din istorie, pentru a nu se repeta tragedia culturală din primul război mondial.
Ofiţerul nazist din fruntea serviciului Kundstschutz, de prezervare a artei, l-a ajutat pe Jaujard să tergiverseze cererile Führerului, păstrând astfel secretul ascunzătorilor operelor de artă, care fuseseră evacuate din Luvru de aproape un an de către acest Director al celebrului Muzeu în castelele din regiunea Vichy. Călătoria a fost un coşmar logistic al asamblării şi aşezării obiectelor în cele 37 de camioane, parte din ele fiind maşini pentru decoruri de teatru împrumutate de la Comedia Franceză, singurele îndeajuns de încăpătoare pentru tablourile mari.
În centrul atenţiei tuturor a fost „Mona Lisa”, celebra pictură a lui Leonardo da Vinci ce a fost scoasă din Luvru în mijlocul nopţii şi urcată într-un camion împreună cu un curator. Uşile camionului au fost sigilate pentru a asigura o temperatură stabilă. Ajunşi la prima dintre cele cinci locaţii care o vor găzdui pe timpul ocupaţiei naziste, s-a constatat că „Mona Lisa” era bine, omul însă leşinase din lipsă de aer, fiind doar una dintre victimele făcute de „Madame Lisa”, aşa cum o alinta Napoleon, un alt personaj al filmului „Francofonia” jucat de Vincent Nemeth care a ţinut pictura timp de patru ani pe peretele dormitorului său, doar pentru el.
„Francofonia” – ce rulează la Cinemateca Union şi cinematografele Elvira Popescu, Muzeul Ţăranului, Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni şi Grand Băneasa – este un cine-poem sofisticat şi complex, dar pe de-a-ntregul captivant, compus ca o instalaţie de tablouri, în care Alexander Sokurov îmbină imagini ale Parisului contemporan, cu cadre din jurnale de ştiri de epocă şi scene fantastice, încercând să dea definiţii ale culturii franceze şi europene, ale rolului muzeului de a conserva arta şi relaţiilor dintre artă şi putere.