Monica Ghiuță, Dan Condurache, Ovidiu Schumacher și Tudorel Filimon, sărbătoriții zilei

Articol de Stefania Grigore, 26 iulie 2016, 09:07

Data de 26 iulie a fost una fastă pentru teatrul și cinematografia românească. În anii 40, pe 26 iulie, s-au născut Ovidiu Schumacher și Monica Ghiuță, iar un deceniu mai târziu, Dan Condurache și Tudorel Filimon. Și, uneori, drumurile lor s-au întâlnit.

Dan Condurache fost admis din prima la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher.
Din 1975 este actor al Teatrului Mic, unde a jucat și alături de colega sa Monica Ghiuță. Un moment reper în biografia celor doi actori este spectacolul lui Silviu Purcărete: ”Diavolul şi Bunul Dumnezeu” de J.P. Sartre, din 1981.
În filmul ”Kilometrul 36” îl regăsim pe Dan Condurache alături de cel de al patrulea sărbătorit al zilei, Tudorel Filimon. Acesta din urmă se află pe același afiș cu Ovidiu Schumacher, în producția regizată de Nicolae Mărgineanu, ”Un bulgăre de humă”. Cei trei domni au făcut parte din distribuția primului film turnat de Horațiu Mălăiele, ”Nunta mută”, în 2008.
Pelicula semnată de Radu Gabrea, ”Cocoșul decapitat”, a reprezentat pentru Ovidiu Schumacher revenirea în cinematografia autohtonă după 90. A jucat aici alături de Monica Ghiuță, așa cum se întâmplase și înainte de Revoluție, chiar dacă atunci în ”Totul despre fotbal” și ”Ștefan Luchian”, rolurile erau episodice.
Toți patru au dat glas multor personaje în spectacole de teatru radiofonic, și chip celor din teatru de televiziune.

Dan Condurache s-a născut la Dorohoi, pe 26 iulie 1952.
A făcut parte din echipa minunată, din perioada de glorie a Teatrului Mic, când bucureștenii stăteau la cozi uriașe pentru a prinde un bilet la spectacolele Cătălinei Buzoianu. A jucat în regia ei personaje emblematice: Franco Laspiga în ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello, 1978, Principele Filip în ”Ivona, principesa Burgundiei” de Gombrowicz,1983, dar mai ales Woland în ”Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, 1980. Lor li se adaugă cele din spectacolele lui Silviu Purcărete, precum Goetz în ”Diavolul şi Bunul Dumnezeu” de J.P. Sartre, Radu Cristescu în ”Mielul turbat” de Aurel Baranga sau Caţavencu în ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale. Bineînțeles nu sunt singurele. Ar mai fi și rolul titular din ”Coriolan” de William Shakespeare, regia Dinu Cernescu, sau Geoffrey Jackson în ”Pluralul englezesc” de Alan Ayckbourn, în regia Sandei Manu, unul dintre cele mai longevive spectacole bucureștene, cu un număr record de reprezentații, peste 500.
În ultima perioadă l-ați văzut, la Teatrul Mic în ”Băieţii de aur” de Neil Simon și în ”Profesiunea doamnei Warren” de George Bernard Shaw.
Cel mai recent rol într-un film românesc este Procuror Iustin Petruţ în ”De ce eu?”, regia Tudor Giurgiu, 2015.
Debutul său pe marele ecran a avut loc în 1982, în filmele ”La capătul liniei” și ”Calculatorul mărturisește”.
Au urmat: ”Întunecare” și ”Bătălia din umbra”, roluri pentru care a primit Premiul Asociației Cineaștilor din România, în 1986, ”Sezonul pescăruşilor”, film ce i-a adus Premiul Uniunii Cineaștilor din România.
S-a întâlnit, de-a lungul timpului, pe platourile de filmare cu regizori importanți precum: Lucian Pintilie, Dan Pița, Stere Gulea, Dinu Tănase.
Dan Condurache a fost prezent și în distribuția unor telenovele românești.

Și Monica Ghiuță este născută în Bucovina, tot într-o zi de 26 iulie. A dat la I.A.T.C., în București, pe care l-a absolvit în 1964.
A debutat în film în 1966, în „Vremea Zăpezilor”, rol ce i-a adus Pelicanul de Argint la al treilea Festival al Filmului românesc de la Mamaia.
A devenit cunoscută odată cu rolul Silvia, fata bătrână din „Toamna Bobocilor”. Chiar dacă nu a interpretat personaje de prim plan, rolurile sale, destul de numeroase și diverse, au fost bine primite, iar actrița a fost rapid îndrăgită de public.
După 90, joacă diverse roluri secundare în filme celebre precum: „E pericoloso sporgersi”,”Faimosul Paparazzo”, „Filantropica”, „Logodnicii din America”, „Casanova, Identitate feminină”. Cele mai recente roluri sunt: mama lui Puiu, în ”Carmen”, filmul lui Doru Nițescu, și Irma, din ”O poveste de dragoste, Lindenfeld”, o nouă colaborare cu Radu Gabrea, ambele pelicule din 2013.
Și poate, pe Monica Ghiuţă v-o amintiți și alături de Moțu Pittiș, într-unul dintre primele teleplay-uri ale televiziunii naţionale, pornit de la piesa cu acelaşi nume a Ecaterinei Oproiu, ”Nu sunt Turnul Eiffel”. Spectacolul tv a fost realizat de Cornel Todea.
Probabil, pentru privitorii la tv, care nu au obișnuința de a merge la teatru sau la cinema, este foarte cunoscută pentru personajul „Bunica” din reclama făcută produsului alimentar.

Ovidiu Schumacher este un actor cunoscut mai degrabă publicului dinainte de 1989, deși câteva dintre filmele sale importante sunt difuzate pe micile ecrane și astăzi.
Shumi, cum îi spun colegii și apropiații, s-a născut în 26 iulie 1942, în localitatea Moreni din judeţul Dâmboviţa. A absolvit ”Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din Bucureşti în 1965 la clasa prof. Ion Finteşteanu și a fost repartizat la Teatrul Bacovia din Bacău, apoi a fost angajat la ”Teatrul Lucia Sturza Bulandra”. Din 1969 devine asistent al profesorului Octavian Cotescu la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Vecinul din „Alibi” de Ion Băieșu, soldatul din „Soldatul fanfaron” de Plaut, sau Stratos din „Răceala” de Marin Sorescu sunt câteva dintre personajele interpretate pe scena de la Bulandra. Aici a regizat pentru studenții săi, spectacolul „Pălăria florentină” de Eugene Labiche.
În cinematografie, debutează cu filmul ”Prea mic pentru un război atât de mare” (1969). A jucat destul de mult, poate cele mai cunoscute filme sunt: ”Brigada Diverse intră în acţiune” (1970), ”Felix și Otilia” (1971), ”Dincolo de nisipuri” (1974), ”Operaţiunea Monstrul” (1975), Tănase Scatiu (1976). A apărut și în ”De ce trag clopotele, Mitică?” (1981) și în deja amintitele ”Un bulgăre de humă” (1989), ultimul film înainte de a fi emigrat în Germania, și ”Cocoșul decapitat”, revenirea pe ecranele din Romania, în 2008.

Tudorel Filimon este de asemenea născut pe 26 iulie, la București, în 1953.
Pentru fanii serialelor tv el este Nea Popa, din ”La bloc” și Anton din ”Nimeni nu-i perfect”.
Și în teatru și în film a ales, sau l-a ales, comedia.
Dintre peliculele importante ce îl au pe generic amintim: ”Mitică Popescu”, în regia lui Manole Marcus, filmul lui Dan Pița ”Pas în doi” sau ”Cei care plătesc cu viața”, film regizat de Șerban Marinescu.
De ani buni, pentru a-i susține pe tinerii iubitori ai celei de a șaptea arte, s-a alăturat proiectului Tabăra de film, ce are câte o nouă producție în fiecare vară.
Cea mai mare satisfacție profesională pe care a trăit-o a fost, după cum mărturisește, în 1980, la Teatrul de Păpuși din Cluj-Napoca, unde a jucat în spectacolul ”Ubu Rege” de Alfred Jarry – a jucat timp de 14 ani acest spectacol, într-o perioadă în care era interzis să pronunți cuvântul ”rege”.

Articol realizat de Andreia Barsan