Jean Gavril(ă), dincolo de „Picioarele reci”
Articol de , 15 noiembrie 2016, 17:56 / actualizat: 16 noiembrie 2016, 16:05
Fie că-i spui Gavril sau Gavrilă, Jean este un personaj memorabil și un om remarcabil. Spirit liber cu un aer rebel, dar mai mereu cu un surâs ștrengar în colțul gurii, Jean mi-a părut un veritabil menestrel modern, cu chitara veșnic la îndemână și cu rucsacul plin cu metafore tridimensionale.
Recunosc, nu-l știu de multă vreme, dar m-am bucurat când am auzit că-l pot cunoaște și mai ales că-l pot asculta pe viu, pentru că-mi place perspectiva din care vede și simte muzica. Așa că-n această dimineață ne-am nimerit să fim 3 constănțeni în studioul București FM, cu 3 perspective diferite asupra muzicii, însă cu multe puncte comune. Răzvan l-a mai avut în studio de două ori, deci cumva îmi venise rândul să descopăr omul încifrat în acordurile și-n cuvintele muzicii sale. Dar hai că n-o să vă povestesc acum ce m-a fascinat la Jean, revin la matinalul de azi, la ce-am făcut și vorbit, restul descoperiți din înregistrarea video de mai jos a întâlnirii noastre de azi.
Jean a venit cu muzica lui, normal. Noi am difuzat „Totul sau nimic”, iar el ne-a cântat live (cum altfel?) „Picioarele reci”, plus un fragment din „Refuz”, o piesă cu un mesaj ce m-a dus cu gândul la profunzimile versurilor lui Dylan, iar dacă nu mă credeți, ascultați-i muzica, vă rog! Și deși gândul îmi zburda de colo-colo în timp cel ascultam, trebuie să recunosc că atât Jean nu merge pe drumuri muzicale bătătorite, profunzimea trăirilor, rezultate din experiențele sale de viață, asigurându-i originalitatea după care orice artist tânjește. Pentru că, așa cum l-am perceput azi, Jean este în primul rând un trăitor, restul venind de la sine.
În rest, am discutat despre una, despre alta, despre orice ne-a venit în minte și pe buze, dar îndeajuns cât fiecare dintre voi să-și poată face o imagine despre artistul Jean Gavril și omul Jean Gavrilă. Gata, închei aici, vă las să urmăriți înregistrarea video! 🙂
Vezi AICI arhiva emisiunii ”Bună dimineața, București”
Credit Foto: Alexandru Dolea